amurgul îmbrăţişării noastre a fost scurt:
ochii tăi luceau de lumină,
ochii mei desenau lacrimă.
de-acum drumurile se dezlegau
chiar dacă spuneai că nu.
mi-ai vărsat în poală tristeţi inutile,
biet staniol fără culoare le ţinea,
apoi mi-ai spus să nu,
să nu îmi fac griji,
plasa de minciuni e de-ajuns,
nu-mi va fi sete şi foame. o vreme.
când ne-am regăsit,
o clipă târzie, greşită,
erai atât de străină
că îţi vedeam toate cusăturile
iubirii tale jucată la ruletă
şi te vedeam cum eşti, nu cum te iubisem.
timpul picură egal
aceeaşi întrebare: “de ce?”
hai, toarnă-mi apă pe gând,
alunecă-mă în uitare
prieteniei i-ai rupt aripile
şi încă mai doare.
Prietenia e degradabilă, dar regenerabilă
; aripile frânte se pot suda, vorbele grele se pot ierta…
“plasa de minciuni e de-ajuns ” ? Ești prima care recunoaște-n scris străvechea vorbă „ minte-mă frumos ! ”
Buna dimineata ,pisic si …miauuu!
Cre ca plasa aia cu minciuni era de-acu, decand marira astia preturile..Da’ , pisica den poza imbratiseaza reflectia din oglinda sau… ? 
apărut tabel, vero. nu ştiu de ce lipsea, aseară era!
prietenia despre care vorbesc s-a rupt, a fost vândută pe o plasă de minciuni.
păi nu-i aşa carmen? măcar minciuna să fie frumoasă, că de văzut o vedem…
a apărut şi tabelul, virusache. te poi înscrie acum!
ops:
cam aşa, virusache, cam aşa… deşi povestea este din alte timpuri.
te aştept!
“…prieteniei i-ai rupt aripile
şi încă mai doare.” – Azi noapte am visat cu cea mai cea, care-am crezut că va fi pentru totdeauna, dar de 2 ani mari şi laţi n-am mai schimbat nici măcar o vorbuliţă. Părea atât de normal ce se întâmpla în vis, încât atunci când m-am trezit şi-am văzut că-i doar o închipuire, m-a durut rău. Ei, că de-ar fi toate frumoase, despre ce-ar scrie oamenii trişti?
Cred ca toti am trecut prin aceasta dezamagire. Prietenia este un fluture cu aripi de filigran…
nu-mi place să recunosc dar, ştiu cum e…
tibi, rogu-te, ştiu că e vina mea că nu a apărut tabelul, nu uita să te înscrii.
sunt sigură că ştii cum este…deşi tare nu aş fi vrut.
şi totuşi, scorpio, de ce unii fluturi par să aibă aripi atât de puternice?
aoleooo, rata, te duci spre iaşi, nu? măăă….. ce-o să-ţi mai placă de jorji! :rose: fată tare faină!
poate că ar fi cazul să o suni, irealia!
distanţa şi timpul nu sunt o piedică în calea prieteniei!
“toarnă-mi apă pe gând” – faină idee, place la mine!
Oare sînt singurul care vede lipsa unui R din al doilea cuvînt? Da, pragmaticul de mine, analiza materială înainte de toate…
ops: Recunosc, azi sînt off. 
Psi,
Nu totdeauna vedem minciuna . Câteodată suntem și surzi și orbi.
acuşi vin! numai să-mi spui unde eşti, anaconde! :yahoo:
da, eşti… the one and the only… :yahoo:
pentru că vrem să fin aşa, carmen. vrem să fim cu totdinadinsul!
Cred că “am fost odată prieteni” ar trebui scos în afara contextului, fără unda de regret, fără contemplare-ntru trecut, un “pe mai departe”, chiar dacă drumuri despărţite, cărări întru altceva ale fiecăruia…şi poate lăsând loc altor întâlniri, la alt nivel de înţelegere…da’ parcă putem? suntem prea nerăbdători, noi oamenii…deşi, cunosc cazuri de răbdare exagerată, moa adică.
…şi nu m-am ales cu vreo recunoştinţă, ba dimpotrivă…psi©, mulţumim şi eu, şi Jora, că ne-ai trecut în tabel! te îmbrăţişăm luuuuuuung! 
Io mi-s “în toate: în cele ce sunt/ şi-n cele ce mâine vor râde la soare,/ În holda întreagă şi bobul mărunt/ şi-n viaţa ce veşnic nu moare” 😆 Şi, pe deasupra, uite şi ce memorie bună am, ţin minte versuri din şcoala primară!
off prietenia asta! greu se leaga, usor se rupe!
tare mult mi-a placut…
Aripile rupte sper sa se faca candva raze de soare si picaturi de roua