bucăţi. oameni- bucăţi uitaţi în soare. ceva mai încolo, pe sub greşitele porţi ale umbrei, un câine se prelinge ca literele destrămate ale unui alfabet caraghios şi inutil. ţine în botul uscat ce a mai rămas din osul timpului.
un copil al sărăciei, ca un animal cu ochii goi, trage nişte linii în nisip: cercuri tot mai largi şi apoi tot mai mici, lipsite de noimă, contur de iluzii. nu vorbeşte. nu plânge. piatra de sub pulberea fină a desenului geme a recunoaştere. recunoaşterea vieţii dintr-o mână de copil.
osul timpului devine incandescent în aşteptare. câinele scoate un scâncet surd, copilul ridică un chip alb, fără expresie. nu vorbeşte. nu plânge. în prinsoarea de acum a amiezii, pare că totul curge şi clipa, mai până adineauri captivă în clepsidra ei, se ridică asemeni unui balon de săpun.
ne învârtim în cercuri şi în spirale, ademeniţi de libertate. ne credem zămisliţi din pulberea uitată de zei pe o tipsie, la masa de seară. masa de piatră pe care cresc, literă cu literă, mesajele lipsite de înţeles ale unui timp trecut, cele pe care le ştergem repede cu podul palmei, desenând uitarea în alt contur.
în prinsoarea zilei sunt astăzi captiva unui alfabet pe care nu îl recunosc deşi îi sunt supusă. alb ca un săpun, din acelea făcute de bunica din resturi de seu, în oala mare, unde un ritual incandescent topea inutilul.
am să te strig de douăsprezece ori. apoi am să te alung, tristeţe.
timp si stare de spirit. de admirat impletirea de cuvinte. tristetea de care vorbeste textul sper doar sa fie in text si nu si-n penita.
somn usor.
Off topic: cred ca am inregistrat linkul de doua ori… Sau deloc, pentru ca eu nu-l vad, inca
Scuzele mele!
Emotionant… am sa te strig de 12 ori si am sa te alung tristete… foarte frumos
On-topic: Nu o striga, poate îi place vocea ta. Strigă-i. Și las-o să treacă mai departe.
fara cuvinte
am citit si recitit
a patruns adanc
a cuprins tot haul launtric
prezenţa de spirit a copilului înseamnă speranţă, iar câinele îi va fi de ajutor, ai să vezi!
Am ramas fara cuvinte.
Eu nu ma simt ca pulberea uitata de zei pe o tipsie, ci ca bucata de seu ce se topeste in inutil.
bună dimineaţa, ch3815h!
bună sâmbăta.
mulţumesc, dor.
să fii bine, draga mea. şi eu am citit şi recitit, ca şi cum textul era al altcuiva, alt suflet, alte întrebări, alte oglinzi. zi bună să îţi fie, cea ultimă a lui cireşar.
promiţi, almanahe?
ne vom topi în alte forme, scorpio.. şi ne vom ridica iar.
pfhuuu…
peste o papadie…astfel sa se “inalte” si tristetea tranformandu-se in… zambet.
tristete zboara! …ti-au crescut aripi…
psi,
http://www.youtube.com/watch?v=URqZ3vBCFvI&feature=related
“… un ritual incandescent topea inutilul.” Cred că prin ritualul ăsta trec şi scrierile tale – n-au nimic inutil, fiecare silabă îşi joacă rolul necesar, e un atom al metaforei, o notă a cântecului…
Psi, ai încercat tu metoda cu strigătul și ai avut rezultate ?
Mă duc să urlu și eu.
tristeţe mare ne apasă, anca, deşi textul nu a fost scris cu acest gând. dar mă uit la televizor şi îmi pasă…
mariana, textul acesta a fost scris direct în format electronic, ieri, aproape pe negândite. încă mă mai mir de ce-a ieşit.
da, carmen, am încercat. e vremea lupilor şi ştii, chiar mai bine decât mine. doar ei pot curăţa pădurea.
psi,
tuturor ne pasa si,cred sincer ca tuturor ne pasa…
tocmai din acest motiv “tristetea” nu incape…
uite,imi povestesti si mie despre ceea ce “ne” apasa,ce-i pe la tv?
e e nepovestit, anca… minciuni cu trei picioare. am trecut pe national geografic, dar nu ca struţul ci pentru că e de neprivit.
daca stigatul tau a fost auzit, ma gandesc ca stigatul nostru are sanse de reusita…
frumos mai scrii….zi faina.
zi faină şi ţie, geanina.
hai să zicem că-i o profeţie!
copiilor le place întotdeauna să fie eroi!
iar eroii au mereu suflete de copii!