îmi chem toate ploile toamnei şi mă leg cu promisiuni că am să învelesc toate frunzele ei cu pudră de zahăr şi mângăieri de lut furate de la alţii.
îmi caut braţele amândouă pe o singură parte a trupului, cea lipsită de aripi şi de curaj. eu nu te pot împiedica să vii, dar mă doare reflexia în oglindă a absenţei tale.
atunci când îţi scriu ţie, oamenii mă numesc îndrăgostită şi îţi caută conturul în inima mea, cu ascuţimile de piatră în mâini, umbra aceea nedefinită şi pe care nu o pot nici eu prinde în imagini limpezi, pentru că eu nu te spun niciodată.
atunci când îţi tac dinainte, cu toate vorbele zvâcnindu-mi în inimă, ca un şirag interzis de mătănii, martor al penitenţei pentru toate temerile mele mărunte, oamenii mă învinuiesc de absenţă şi de nepăsare, conturul tău desenat pe chipul meu devenindu-mi lacrimă, stigmat, umbră. dar nimeni nu ştie câtă lacrimă încape într-o batistă şi cât doare strivirea ei.
eu sunt doar jumătate a unui întreg şi parte dintr-o aşteptare ca un ghem de gânduri din care iluzia ţese la adăpostul nopţii semne de legare şi dezlegare pe care vântul le risipeşte peste zi. eu sunt parte a unui cuvânt şi jumătate de pagină albă pe care cerneala o preface în puritate ascunsă sub abur de cafea în zorii zilei, iar noaptea o înghite pe nemestecate.
aproape fiecare cuvânt scris mă doare.
aproape fiecare gând nescris mă mistuie.
eu sunt acum, ca totdeauna, cu semnul naşterii pe tâmplă, cea mai neînsemnată lacrimă coborând spre pământ, cea mai măruntă aripă ridicată spre cer, cea mai lipsită de cunoaştere umbră a ta.
eu sunt… o pasăre în iarnă. şi mi-e dor de tine zăpadă, ca de mine însămi.
Îmi pari a arde mocnit…
“aproape fiecare cuvânt scris mă doare.
aproape fiecare gând nescris mă mistuie.”
Sună atât de frumos… şi uneori e atât de adevărat…
este, vero şi ştii că este aşa!
totdeauna arde mocnit, irealia! aşa este cuvântul.
întotdeauna sunt o pasăre în iarnă, carmen. dar nu prea înţeleg întrebarea ta.
silving, e simplu:
– link title: silving
– url: silving.wordpress.com/2012/10/01/eu-sunt-acum/
– email: ….
`aproape fiecare cuvânt scris mă doare`…. si fiecare cuvant citit aici la tine doare azi…
pfff…habar n-am de unde te cunosc! 😆
ahaaaa… deci abia acuma le citești de fapt, șobolănime! 😆 bine, bineee!
dupe pervaz, dupa pervaz mă știi! precum mușcata… sau mușcătoarea, cum i-o zice la floarea aceea.
“limba soacrei” cre’că îi zice!
http://s3.amazonaws.com/data.tumblr.com/tumblr_lsrzb6YP0D1qzdm7fo1_1280.jpg?AWSAccessKeyId=AKIAJ6IHWSU3BX3X7X3Q
Neah…jumate tu cu jumate psi, face un intreg!!!
Are dreptate Andrușca Ești…magică
sunt… mâţ pervazier, dagatha. nici nu ai idee ce lume se desfăşoară în ferestre!
jumătate cine, scorpio?
Eh! Mai stau așa pândă și eu uneori. Și mai văz una, alta
eu nu pândesc… doar privesc, direct în faţă.
uneori si mie imi vine sa-mi iau zborul 😆
hmmmm… o fi de bine? n-o fi de bine?