limanuri de linişte ţi-s ochii. ca o livadă de mere în care curge promisiunea unui vis lacom pe care nu-l poate perturba larma unui gând încă nerostit. licurici verzi coborând latent, ca o sentinţă de vremuri limpezi în acest ţinut lacustru care este inima mea.
ochii tăi privind când languros, când şăgalnic, îmi amintesc lacrima pe care le-am sorbit-o ca pe o licoare furată de la zei. priveşte-mă, te rog! nu am să mă satur de asta niciodată!
privesc, psi© şi nu m-oi sătura nicicând.
Eu citesc – şi nu m-oi sătura nicicând
Cred că cineva a uitat să-i pună lăptic în castron pisicuţei, că uite, a păpat o literă din amintesc şi a lins tot caramelul de pe linişte şi latent. Nu da cu gheruţa, pliiiz!
ops: :rose:
Da’ cu toate astea, ce drăgălaş se privesc ei în ochi unul pe celălalt…
Nici eu nu am sa ma satur vreodata sa te citesc!
De data asta nu mă simt în stare să te plagiez… mă mulţumesc doar cu plăcerea lecturii!
Buna dimineata pisic si ..miauuu!
Ochi mei nu -s ca o livada, ci ca un iaz cu peste! In rest, toate cele bune si multa ….ambrozie … 
iubirea are aripi de lacrimi cred! altfel nu imi explic cum zboara ea de la un ochi la celalat!
frumos, psi! zi faina!
,,Limanuri de liniste ti-s ochii”…si numai tu stii ce furtuni ascund…..
ştii că e reciproc, nu?
he, he, vero, de-aş avea eu imaginaţia ta!
mulţumesc, drugwash!
ops: am lipit caramelul la loc. aşa-mi trebuie dacă mă reped.
:rose: sim, cât este cerneală în stilou, cuvintele curg. aşa să fie şi la tine!
iuuui, am scăpat tura asta? 😆
virusache, mă bucur în primul rând că poţi comenta.
o baltă plină de peşte îţi doresc!
:rose: zi faină, geanina! eram sigură că imaginea te va atrage…
scorpio, tu ai avantajul că mi-ai văzut ochii cei căprui! :heart: şi mi-e dor să-i mai vezi… sau norocul a fost al meu de fapt, cred că da.
„limanuri de linişte” e sufletul tău, „limanuri de linişte”-ți sunt cuvintele !
chiar ochii tăi verzi m-au dus cu gândul la licurici aceia, tibi!
şi am ales de multă vreme să te cred. 
dacă vă aduc linişte, este bine, carmen. avem nevoie de ea! :heart:
E cineva care, din când în când, n-are nevoie de ea ?
Măcar pentru încărcarea munițiilor. :heart:
Nici eu nu ma satur sa te citesc…
Să nu zici “hop!” până n-ai sărit! 😆
Ochii tăi, limanuri de linişte plină,
ochii tăi, livadă de mere, alină
vis lacom, promis cu larmă de gând;
verzi licurici, foc latent, zbor în vânt,
sentinţă la limpezi vremi de-aşternut
în inima mea, lacustru ţinut…
Ochii tăi, privind languros,
amintire de rit păcătos:
lacrima ta, sorbită firesc –
licoare furată din templu zeiesc…
Priveşte-mă-acum, te implor!
Nu ştiu să mă satur, mi-e dor,
VEŞNIC DOR!
Pune tu, te rog, “caramelul” peste cuvinte, pentru mine e prea complicat…
Se-ntîmplează, se reparează şi se uitează. Săru’ mîna de dimineaţă (pentru mine).
să-ţi rămână ziua bună! lipăim caramel?
ioooi! 😆 am pus caramiaua… acu lipăi! a plăcere… miere.
promisiunea
unui vis lacom în ăst
ţinut lacustru
perturbă larma
limanuri de linişte.
un gând nerostit.
licuricii verzi
îmi amintesc lacrima
coborând latent.
sentinţă de zei,
ochiu-mi în vremuri limpezi.
îţi sunt licoare.
almanahe nu-i acasă şi ai rămas singură la trastatură, pisic? ia-n ce chef de joacă ai!
Hihi… văd că s-a lipit caramelu’ de numa! 😆 Io n-am lipăit nimic azi, drept pentru care tare m-aş îndrepta spre un alt castron cu… dar mai bine tac. :whistle:
păi, cine să mărească producţia la duminici cu plagieri?
am văzut că ai descoperit şi producţia de duminica trecută, de după publicare…nimic nu-ţi scapă! ce ochi, dom’ leee! ce ochi!
da-ţi curg cuvintele nu glumă 😆 , da ştiu că nici io nu mă las!
să nu… lasă tăcerea vorbelor. cuvintele rostogoleşte-le, dară!
stai că încep acum să scotocesc după producţia de ieri…
ciulesc urechi şi mustăţi!
acum vin, cammely!
știi cum văd eu textul tău? scris cu grijă pe un petec de hârtie, cu marca timpului izvorând printre fibre…
un bilet al naufragiatului care nu pe mare rătăcește…