… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
primăvara intrând pe sub uşă, pe sub semnele albe, prelinse în murdar, ca nişte paranteze inutile, golite de conţinut. primăvara ieşind prin ferestre, găleţi pline ochi de şoapte de zâne, rostogoliri de ghiocei, clepsidre minuscule, alb peste alb petrecut. primăvara privind peste masă, jucător de şah cu piese mereu albe, întotdeauna învingător şi miraculos atins … Read more
părea că se va desfrunzi curând, deşi oamenii spuneau că nu, dimpotrivă, copacii pocneau de muguri. ba chiar aduceau cu ei, mărturie, teancuri de fotografii, care mai de care mai colorate şi mai impresionante. profitând de împrejurare, primăria organiză o expoziţie şi un fel de concurs, un eveniment aranjat oarecum la întâmplare, cu multe stângăcii, … Read more
dimineața coboară altfel, în tăcere, cu eșarfe violet acoperindu-i ochii și zâmbetul ca un amor bolnav, învăluit de acea negură a nopții de care nu se putea încă desprinde. nu pe deplin. în alte dăți, ea venea aurind, cu miros de zumzet cald și de lapte, ca o cădere veselă de silabe, cireșe ce zburdă … Read more
altfel mă tem când e noapte, când pe gene mi se înfășoară somn tivit, când afară este de fapt un alt anotimp, închipuit. altfel mă tem când e zi și brațele tale au ostenire de piatră și marginile ființei nu se mai ating una de cealaltă, părelnic sărut. altfel te știu zilele, însinguratele zile, ploioasele, … Read more
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=vmH290RZ7N4#t=3s pentru cei care nu cunosc celelalte şase fragmente ale poveştii, apărute pe blog de-a lungul timpului, le vor găsi aici. pe gleznele despărţirii noastre se înalţă soarele cu suliţele lui fierbinţi. încă de la primele lui semne, cele care topesc ziua, transformând-o într-o miere molcomă, privim amândoi răsăritul ca pe o ultimă şi … Read more
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=uob3Mr-PG3g#t=2s … nu este niciodată în inima mea. de cele mai multe ori trec pe acolo, prin sângele meu amestecându-se, năvalnice sentimente, răvăşind apele adânci ale unui lac aparent liniştit şi calm. prea multă linişte nu este niciodată în mintea mea. cuvinte se nasc şi refac adesea podeaua de gânduri, cea pe care păşesc uneori … Read more
pun virgule: haotic, alandala, le vopsesc, le răsucesc, pe tocul uşilor le răstignesc şi le dau de toţi pereţii. pun virgule: aş vrea să ningă albastru. nu îmi spune că tu, că şi tu. iarna zăboveşte la o cafea, îşi mângâie pletele de caimac, toamna închide uşile, rănile, primăvara se sărută cu ochii tăi. … Read more
dăruieşte-mi un pumn de cuvinte, mărgele risipite, separate de virgule, dans de silabe arcuite tăcut, învelite într-un staniol fără de înţeles, la prima vedere. aminteşte-mi astfel de rostul dimineţilor în care alergam să te cunosc, să te recunosc printre pagini uitate albe, cele pe care noaptea le înfiora cu sărutul ei mărunt ce semăna cu … Read more
o privesc adesea cum stă în fereastră zâmbind. părul ei argintat, ochii negri şi rotunzi, zâmbetul… m-au însoţit mereu, din noaptea naşterii mele, învăţându-mă, ajutându-mă, ocrotindu-mă. eu ştiu că mă aşteaptă, dar nu spune. am crezut că ea, mama mea, va fi mereu parte a vieţii mele, mâna întinsă şi caldă, alinătoare. am ştiut mereu, … Read more
se numește vero, tușa vero și este deseori bănuită că ar avea ca ajutor de nădejde pe cel mai celebru și simpatic traducător blogosferic, motanul grișka. că, de fapt, el miaună și ea scrie cu spor povești frumoase, atunci când nu sunt amândoi ocupați cu traducerile câte unui roman sf. ne cunoaștem nici nu mai … Read more
mai întâi vom desena o dreaptă, linia aceea care, pe axa timpului, uneşte ascendent, de la nimic, către infinit, două puncte imaginare, valori de x şi de y. ecuaţie liniară e gradul întâi ce separă (sau uneşte) variabile pozitive de x şi de y, cei doi străjeri sau, mai degrabă, cei doi prizonieri ai propriilor … Read more
bolnavă ţi-s pe patul de şoapte şi-un clopot sună stins orele, trecutele ore din vremea albastră, când caii tropoteau năvalnic în mine. bolnavă ţi-s. pe ochi şi pe coapse erupţii de sălbăticie se nasc pulsând, fremătând, chemând dorul de pustie, cel niciodată stins, niciodată aprins. fă-mi un pat de nuiele, abia atins de mugur şi … Read more
cel de-al şaselea guest post pe care îl găzduiesc aici, în căsuţa mea, îmi oferă bucuria de a vă prezenta, celor care nu o cunoaşteţi încă, o doamnă deosebită, specială, cu ochi de rusoaică şi suflet aparte, pe care noi toţi,membrii clubului psi o cunoaştem ca fiind cita, mama poveştilor adevărate cu care ne încântă … Read more
sâmbăta, privesc mai ales dinspre fereastră înspre bibliotecă aşteptând să-mi sară în braţe ghiduş-jucăuş o carte. în paginile ei povestite şi atât de des răsfoite mi se arată uneori o coadă de motan, responsabil de convertire a mieunatului în cuvânt universal valabil, şi atunci când cred că înţeleg sensul frazei, adânc mister, acest fado al cuvântului, … Read more
albaştrii erau ochii tăi şi ruginea între noi, toamna, clipeam şi mă durea inima cu fiecare bătaie, mai altfel de-acum, potrivindu-mă ţie. vocea ta mă ţinea în braţe, vocea ta mă mângăia, şi între noi prea mulţi oameni pe care nu voiam să-i aud, numai glasul şi vocea, numai ochii tăi, numai inima mea captivă, … Read more
vocea mea, ce inimă speriată! vocea mea în care dorm umbrele aceluiași catarg de care sunt prinse ziua și noaptea, noaptea și ziua în care mi-ai promis că voi fi numai eu în fiecare femeie doar eu în toate celelalte și toate celelalte adunate în mine, femeie şi noaptea aceluiași catarg ce împarte lumea în … Read more