cel de-al şaselea guest post pe care îl găzduiesc aici, în căsuţa mea, îmi oferă bucuria de a vă prezenta, celor care nu o cunoaşteţi încă, o doamnă deosebită, specială, cu ochi de rusoaică şi suflet aparte, pe care noi toţi,membrii clubului psi o cunoaştem ca fiind cita, mama poveştilor adevărate cu care ne încântă de luni bune.
vă invit aşadar să ne bucurăm împreună de scrierea citei şi iau loc alături de voi, ca şi oaspete, lăsând gazda să ne bucure cu o poveste numită…
scrisori de dragoste
Am primit in dar o carte, “Un mot de vous, mon amour“, in fapt o culegere de scrisori de dragoste din corespondente celebre, selectionate de P. P. D’Avor, scriitor si jurnalist francez cunoscut!
Este cu siguranta o bucurie pentru cititorii de orice varsta sa o citeasca. O bucurie si o descoperire, caci gratie acestor scrisori calatoresti in timp in mod inedit.
Sa citesti corespondenta intima dintre Héloïse si Abélard, Simone de Beauvoir et Sartre, Paul Eluard et Gala, Voltaire si nepoata lui, adorata dincolo de rudenie, Bonaparte si Josephine, Oscar Wilde si tanarul Alfred Douglas, George Sand si Marie Dorval, este un prilej de a cunoaste o epoca trecuta in detaliile ei de limba, stil, moravuri, sarm, curtoazie si o multime de alte amanunte ca le poti gasi intre randuri. Toate se impletesc fericit cu sentimente diverse, “de la dragostea pasionala, la cea fuzionala, de la iubirea neimpartasita la cea nebuna”(n.e.).
Limba cu care sunt scrise este surprinzatoare, de o mare frumusete si de un farmec sublim.
Odinioara corespondenta, azi sunt istorie!
Citind aceasta carte am avut o senzatie ciudata realizand ca pentru timpul nostru corespondenta de dragoste daca nu a murit… nici mult nu mai are!
Iubirea de azi se consuma prea repede si poate de aceea pare foc de paie.
Nimeni nu mai pretuieste comoara teancurilor de scrisori parfumate legate cu fundite, scrisori care, cu vremea, sa devina tot mai pretioase, tot mai pline de intelesuri, pe care sa poti sa le pui in cufarul cu amintiri, uitate sau nu, dar atat de importante, de fascinante, cand sunt regasite.
Stiu, astazi ne scriem sms.uri, email.uri, ne iubim, zice-se, in direct… si veti spune ca tot cu emotie privim ecranul telefonului sau verificam e.mail.ul.
Din nefericire, cutia postala clasica e azi doar locul unde primim facturi, avize, reclame si, eventual, propaganda electorala a candidatului colegiului care va invita sa-l votati mimand ca va scrie personal…
Nu sunt de loc impotriva noului – si eu utilizez mijloacele moderne de comunicare rapida – insa ma intreb cum se va sti peste 100 de ani cum iubim noi azi, ce ne impresioneaza, ce ne face sa vibram, cum ne vorbim? Miliardele de sms.uri nu vor putea fi pastrate…
Ne vom priva urmasii de comorile care pot fi ascunse in scrisorile de dragoste?
Cum se va mai sti peste 100 de ani felul in care ne exprimam azi sentimentele?
Sa scrii persoanei iubite, sa astepti raspunsul, zile, saptamani, luni… cate batai de inima, emotii si cata bucurie!
Mai intai sa scrii o scrisoare implica altceva decat sa scrii un sms!
Te asezi la masa, iei o hartie si un stilou si mintea iti pleaca deja spre iubire…
Cuvintele le alegi, te straduiesti sa scrii frumos… citesti si recitesti, corectezi, rescrii… la sfarsit poate o si strangi la piept sau o parfumezi!
Ea, scrisoarea, este ceva ce va purta niste unde caci nu e eterica ci palpabila!
Dupa ce ai reusit sa-i dai forma dorita, o expediezi, apoi… astepti!
Asteptarea asta are si ea deliciul ei. Face parte din spaimele inerente si fermecatoare ale iubirii.
Privesti pe fereastra cu neliniste, inveti programul postasului, cauti de trei ori pe zi in cutia postala coborand in papuci, poate chiar in trening, dis de dimineata, sa fii sigur ca nu s-a intamplat ca postasul sa fi venit mai devreme ; incerci chiar sa-ti folosesti gandul pe post de mesager… “Hai, scrie-mi, te rog! Astept cu nerabdare!…”
Apoi cata emotie cand ai in mana raspunsul asteptat!
Privesti plicul indelung dorind sa lungesti placerea de a-i atinge marginile, il duci in fuga la nas incercand sa-i identifici parfumul ca si cum mireasma lui ti-ar vorbi despre cuvintele ce stau ascunse in plic, insiruite pe o coala de hartie pretioasa, sau speri sa gasesti parfumul iubirii insasi impregnat in hartia fina…
Desfaci cu grija plicul, fara sa-i distrugi marginile, scoti scrisoarea si… cu inima batand iute, incepi sa citesti… apoi recitesti, o duci o clipa in dreptul inimii si o iei de la inceput…
Plangi si razi, dansezi si iar citesti… apoi o asezi cu grija la loc pazit de ochi indiscreti.
Oh, cata traire…
Placerea prelungita de timpul ce se asterne intre doua scrisori e tot farmecul…
Desigur asa cum multe lucruri omenesti au disparut asa vom nota si disparitia corespundentei clasice privandu-ne pe noi si pe urmasii nostri, de multe emotii placute, de notari importante, de un anume parfum de epoca pe care il vom trece la “disparute”!
Nu va sfiiti sa va puneti pe hartie sentimentele!
Scrieti scrisori de dragoste! Doar asa puteti spera sa adunati amintiri…
Cand timpul nu va mai trece asa de repede, cand telefonul nu va mai suna si cand nu multi vor fi cei ce va vor trece pragul… va veti putea deschide cutia cu suveniruri si citindu-va corespondenta intima, veti putea retrai tineretea caci sufletul nu imbatraneste si va sti sa regaseasca ceea ce l-a facut sa vibreze odinioara!
Dar voi, ati scris, ati primit scrisori de dragoste?
Aveti o cutie in care v-ati ascuns corespondenta intima?
Daca raspunsul este NU nici nu aveti idee ce parte minunata din bucuria vietii ati pierdut!
şi pentru toate doamnele şi domnişoarele astăzi, un mărţişor:
Buna dimineata… in crucea noptii
si bine v-am gasit
Ai dreptate. cartea la care fac referire m-a frapat tocmai prin felul de exprimare. iar limba franceza a celor scrisori este realmente o bucurie a spiritului!
Eu scriu scrisori cu placere si am dificultati in a arunca pana si o felicitare de Pasti ori de Craciun pe care am primit-o! de scrisori nici nu mai vorbesc!
draga psi, iti multumesc pentru invitatie dar mai ales pentru frumoasa prezentare ce mi-ai facut-o!
– in fine, sa zicem, cu ale mele raspunsuri, 30 
Sper sa reusesc in demersul acesta! Nu prea sunt obisnuita cu comentarii de vreme ce pe blogul meu mai mult de 15 comentarii nu cred sa fi avut!
Cita, tare ma bucur sa te reintalnesc
Si cu randurile tale mi-ai facut pofta si dor de-o scriosoare adevarata
Si zic si eu… ce conteaza numarul de comentarii ? Importanti sunt oamenii ce vin si iarasi vin si te citesc, uneori comentand, alteori doar zambind frumos.
O zi frumoasa tie
….
Psi frumos, si tie zambetel asa de 1 martie
Multumesc
stiu ca nu numarul e important dar nu am experienta in a comenta …live cum s-ar zice 
A venit primăvara şi la tine. La mulţi ani de Mărţişor, dragă Psi!
Va doresc un 1 Martie insorit si calduros!!!
multumim, la fel.
Martie- martisor sa ne deschida drumurile unei primaveri frumoase si pline de sperante!
Sunt absolut de acord cu tine si imi imaginez ca lumea nu sta in loc. In plus femeile de azi s-au schimbat. Totusi suportul de hartie are altceva!
Daca ai intrat in anticariat si ai in mana o care… ea iti transmite ceva! E vorba de energia acumulata in obiecte!
Sunt carti vechi care ma intereseaza dar pe care nu le pot cumpara!
Electronica e super… dar ne fura ceva!
Scuze:” ai in mana o carte” ! nu “care”
Am pe aici trei iezi cucuieti!
am scris întotdeauna scrisori, am iubit şi mai iubesc epistolele, pentru că, aşa cum am mai spus, în faţa hârtiei mă simt mai bine decât cu tastatura dinainte.
aşa cum spui, cita, scrisorile au ceva aparte, al lor, iar eu le mai păstrez pe cele primite cândva, dovezi ale unei poveşti miraculoase, pentru care astăzi sunt recunoscătoare.
scrisori poate că nu mai scriu, nu le leg cu fundiţe pentru că romantismul nu a fost niciodată prieten cu mine, dar mai las uneori semne în scris prin buzunarele celui care mă însoţeşte prin viaţă, omul meu drag. iar el se bucură, ştiu.
îţi mulţumesc mult pentru că ai acceptat să fii gazda nostră astăzi, într-o zi în care mărţişorul ne râde la rever.
Da, cărţile au mirosul lor, ca şi scrisorile.
Mie îmi place şi mirosul cărţilor noi, abia cumpărate, şi al celor vechi, rămase (unele) tocmai din tinereţea părinţilor mei sau luate de la vreun anticariat!
Însă recunosc că eu una m-am îndrăgostit de tastatură; nu-mi mai place să scriu pe hârtie, nici scrisori, nici altceva. Şi dacă se-ntâmplă să trimit scrisori prin poştă, sunt scoase la imprimantă
Numai pe felicitări mai scriu de mână…
Şi, apropo de felicitări, dragele mele Cita şi psi, vă doresc o primăvară minunată, aşa cum sunt sufletele voastre!
Ei, invitata multumeste!
Sigur ca funditele apartin unei epoci revolute insa dragostea e aceeasi indiferent de timp!
daca citesti scrisorile scrise de Héloïse lui Abélard in anii 1100 o sa crezi ca nu e adevarat!
Multumim, vero, pentru urari de martisor! si tie asemenea
tehnica ne inghite… stii cum scrie lumea azi? uneori crezi ca sunt analfabeti
in Franta firmele traditionale ( hermes de ex) solicita la angajare CV scris de mana!
Ştiu cum scriu eu (de mână) – adică cu atât mai urât cu cât o fac mai rar, adesea şi fiindcă mi-e silă să-mi pun ochelarii!
pai daca e p’asa… eu scriu si la calculator prost… fara ochelari, sau cu nepotii ciorchine pe mine!
draga psi..eu nu am primit niciodta o scrisoare de dragoste pe hartie
…cred ca o sa cer celor ce ma iubesc…sa-mi scrie 
, pana nu e prea traziu! m-a pus pe ganduri postarea asta a ta 
. o primavara frumoasa iti doresc….
Scrisorile lui Héloïse si Abélard au aproape 1000 de ani si crede-ma , nu mi se par deloc demodate!
OARE SA FI FOST EI ASA DE AVANGARDISTI?
“„Orice soţie, orice tânără fată te dorea atunci când nu erai de faţă şi lua foc atunci când erai prezent. Regine şi ducese mă invidiau pe mine, bucuriile mele şi ale patului meu.”
omul preistoric gandea altfel!
Noi avem insa in cap ideea de zestre culturala!
Cat despre mia de ani… nici mia nu mai e ce-a fost!
Am scris mai jos un post pt tine apropos la cei 1000 de ani ce s-au scurs de la data scrisorilor lui Heloize si Abelard! 
As vrea sa va spun un pic despre Heloise si Abelard, indragostitii vestiti ai epocii medievale;
ea avea 25 de ani iar el vreo 43…(la data scrisorilor)
ea ajunsese calugarita si el preot dupa o iubire fulguranta ce incepuse in urma cu 10 ani si sfarsita cu o casatorie ascunsa;
Dorinta lui de succes si marire (idealul de atins fiind atunci cel de preot celibatar) l-a facut sa isi bage in manastire tanara sotie (un fel de divort la vremea aceea) Numai ca… tatal ei impreuna cu niste amici l-au prins si l-au pedepsit castrandu-l!
Corespondenta lor dupa aceste evenimente care i-au fortat sa fie separati este fascinanta tinand cont de epoca!
Eu am “patit-o”, intr-un fel, din cauza unei scrisori de la prietenul meu, care era in armata si rememora in scris, cu destul de multe amanunte, intalnirile din “cuibusorul” nostru mansardat, despre care am pomenit la un moment dat pe blog. Scrisoarea era frumoasa si romantica, fara nimic obscen, dar le-a scandalizat pe o matusa de-a mea, care a gasit-o din intamplare, si pe mama, careia i-a aratat-o. Si m-au facut amandoua cu ou si cu otet, insa am avut noroc, ca, dintr-un soi de solidaritate feminina, nu i-au spus nimic tatei.
Urmarea a fost ca de atunci n-am mai pastrat absolut nici o scrisoare, indiferent de la cine si despre ce!
Cita, iti scriu din Canada. Am incercat sa scriu un scurt comentariu pe blogul tau, insa am intimpinat prea multe teste, si cum eu am ramas cu niste sechele de pe vremea comunismului, am renuntat.
Lotusull a fost asa de draguta, cum este intotdeauna, si m-a anuntat ca astazi vei fi pe blogul lui psi.
Am vrut sa-ti transmit o informatie, insa nu am gasit adresa ta de email pe blogul tau.
Daca te intereseaza, te rog frumos sa-mi dai niste indicatii cum as putea sa-ti transmit mesajul.
Draga Psi, iti multumesc mult pt gazduire.
Draga Lotus, iti multumesc.
IMi cer scuze ca nu pot deocamdata sa citesc postarea. La noi este 7.45 AM si trebuie sa plec.
O zi frumoasa.
Draga Odille daca ai lasat un email aici atunci o voi ruga pe psi sa iti trimita email.ul meu!
Cu drag
exista riscuri, chiar mai grave, e adevarat
am pierdut rabdarea si bucuria asteptarii. vrem totul si daca se poate acum
am dat intamplator peste niste scrisori intr-un sertar si le-am citit uimita, ca si cum ar fi fost vorba de alti oameni. e placut sa-ti amintesti. e perfect sa poti merge inainte netulburat
numai bine tuturor!
multumesc. asa este: e placut sa-ti amintesti. e perfect sa poti merge inainte netulburat o zi superba.
am scris scrisori si am primit…am inca un pachetel cu cateva zeci de scrisori
ai dreptate cand spui ca au un farmec aparte, dar se pare ca nu mai are nimeni rabdare acum, nici sa scrie, dar nici sa astepte…
primavara frumoasa sa aveti Cita si Psi
Scrisorile, aduceri aminte.. Sunt bine ,sanatos,ceea ce va doresc si dumneavoastra!