altfel mă tem când e noapte,
când pe gene mi se înfășoară somn tivit,
când afară este de fapt
un alt anotimp, închipuit.
altfel mă tem când e zi
și brațele tale au ostenire de piatră
și marginile ființei
nu se mai ating
una de cealaltă,
părelnic sărut.
altfel te știu zilele,
însinguratele zile, ploioasele,
rostogoliri de vorbe,
rătăciri de necuvânt,
poteci înfiorate de absență și însingurare.
altfel te știu vorbele,
cele pe care le leg
la rădăcina copacului,
la poarta începutului.
ți-s altfel.
nisip de clepsidră
de m-ai privi,
niciun timp nu mă va aduce la tine.
9 thoughts on “altfel”
Comments are closed.
da chiar asa…ce se mai aude cu cartea? asta ma intreb si eu!!
cu autograf, bineinteles…
rata, se aude că anul acesta.
poate pe când vei fi la iași, în toamnă! 
😆 și tu, geanina, și tu?
si eu si eu! cum la iasi!! la iasi????sa-mi zici ca vin acasa ..
la iaşi o să fie ratatouille, geanina. io la casa mia, în braşov.
nu ştiu de ce “altfel” se voia citit cu tot cu virgulă, şi cu un “de” mut …
poate că da, almanahe. poate că da.
greu…imposibil de comentat pe seama unor versuri. aşa că m-oi limita la a citi şi a tăcea.
îţi mulţumesc, călin. despre poezie cam aşa spun şi eu… că numai se citeşte. numai că eu sunt doar un mic scrijelitor, privind la cei mari.