dăruieşte-mi un pumn de cuvinte,
mărgele risipite, separate de virgule,
dans de silabe arcuite tăcut,
învelite într-un staniol fără de înţeles,
la prima vedere.
aminteşte-mi astfel
de rostul dimineţilor în care
alergam să te cunosc,
să te recunosc
printre pagini uitate albe,
cele pe care noaptea le înfiora
cu sărutul ei mărunt
ce semăna cu scrisul tău,
dans de verb în balans,
distilare la temperatura inimii.
între noi, vremea punților a trecut.
unii spun că ne vom regăsi,
că ne este inevitabil scrisul,
da, scrisul în oglindă,
frați de cruce în legarea cuvântului.
dar mă crezi când spun că e greu?
îmi este atât de greu să tac!
dăruiește-mi un gând de sâmburi
roditori sub atingeri de apă,
mergi încet sau oprește-te,
inima mea nu-i un cocon de mătase
și-i doar un loc mărunt și tăcut
pe unde slugi oloage
lipesc plasturi
după fiecare trecere.
mă crezi când spun că e greu?
îmi este atât de greu să mă nasc
prima floare a gândului,
ultima lacrimă a cuvântului.
Iti multumesc pentru acest pumn de 12 cuvinte, risipite ca margelele intr-o poezie care e o adevarata floarea a gandului!
tare frumos ti-a iesit si de aceasta data! eu nu stiu cum faci, dar trebuie sa-mi zici si mie
Buna dimineata, pisic si un ..miauuu pescaresc!
Io te cred… 
Bună!
Veșnic îndrăgostită de viață cuvintele te iubesc și se lasă așezate după voia ta.
Tabelul e iar supărat pe mine și refuză să mă înregistreze. 😆 http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/03/10/duzina-de-cuvinte-amalgam/
Îmi place poezia, ca de obicei
– şi îmi place ideea scrisului în oglindă.
eu îţi mulţumesc, anaconde! întrebările tale mi-au plăcut tare mult!
şi mai ales răspunsul!
geanina, îţi spun: iau cuvintele şi le scriu pe o bucată de hârtie. mă uit la ele şi ele la mine. apoi le las în pace. cândva, într-o dimineaţă, se înşiruie singure. şi mai spun, recunosc, scriu poezie dintotdeauna, îmi este forma cea mai uşoară a scrierii, ba chiar am crezut mereu că nu pot scrie proză, până de curând…
miaaaau! şi eu te cred, virusache. mai ales după ce te-am văzut prin cartea oltului lui bogza!
ca şi a ta, carmen, ca şi a ta. îţi mulţumesc pentru că te-ai jucat cu noi astăzi.
te-am înregistrat eu, carmen. 😆 m-ai surprins astăzi! şi e bine!
vero, păi nu în oglindă e scrierea?
Minunat Psi, minunat
Nu stiu cum e cu regasirile dar stiu ca ” ma crezi cand spun ca e greu “
regăsirile sunt, lotusica, mă gândesc eu, precum pauzele dintre respiraţii. aşa zic. bună dimineaţa, bună sâmbăta, bună viaţa, ţie!
multumesc
. aici e diferenta, la mine nu vor sa se insiruie. dar eu ma bucur ca te pot citi pe tine 
aşa cum şi eu mă bucur de fotografiile tale, geanina.
Poate că e… N-am privit-o niciodată aşa până acum
Dar eu nu reuşesc să mă mişc printre metafore cu uşurinţa cu care-o faci tu, psi. Metaforele mele sunt… chinuite, sunt departe de curgerea firească pe care-o au în rândurile tale. De asta mă fascinează scrisul tău
Doamne, ce frumos ai scris, Psi!
Superba poezie!
As participa si eu. Asa, de proba
E prima oara…nu stiu exact cum sa fac…
La fel ca la BP? Public la mine si trec apoi link aici?
ţi-aş dărui cuvinte cu caru’, da’ unde să le pui, le ai pe-ale tale, psi©!
ţi-aş dărui mai degrabă gesturi…
Toate florile gandului si toate luminile cuvintelor, pentru tine
În primul rând felicitări pentru felul tău de a scrie, atât de suav şi liniştit, ca o melodie de dragoste cuminte.
În al doilea rând, ştiu că vin cam târziu azi, dar crede-mă că doar timpul prea încărcat m-a întârziat de data asta.
Dar chiar dacă timpul nu mă mai lasă aşa liberă ca altădată, tu ştii bine că eu sunt mereu aici, la voi toţi şi vă citesc cu maximă plăcere
Weekend plăcut în continuare, drăguţă psi
iar eu admir la tine, vero, scrierea atât de plină de fantastic. ceea ce mie nu îmi iese la fel.
percepţia mea este mai degrabă kinestetică. scrisul tău este auditiv şi vizual deopotrivă, iar dialogurile tale sunt de-a dreptul savuroase. ţaroz, cei 12 zombi, jurgen gott pe care ni l-ai dăruit joi chiar aici, în căsuţa mea, palatul vrăjitoarei… hmmm, sunt exerciţii de imaginaţie care, deşi par o joacă au mereu un tâlc al lor care mă fac dependentă de tine. eu scriu mult mai laconic, mai scurt, nu am întinderea şi efervescenţa ta. 
elly, regulile sunt exacl la fel, ca blogpower!
ia să te vedem!
cuvintele mele? dar cuvintele tale, almanahe? şii… m-ai prins: cred mult în gest.
mulţumesc tare mult, ionela! şi le întorc spre tine, cu drag.
mitzaa, ce bucurie că eşti! poate că nu ne este de-ajuns timpul, eu ştiu şi înţeleg. de aceea tot spun că joaca este bucurie şi nu obligaţie. vii când poţi, eşti mereu binevenită şi mă bucur că ne însoţeşti uneori scriind, uneori tăcând. să fii bine!
scuze n-am vazut tabelul
Acum m-am inscris. Mi-au placut cuvintele de data asta si a mers bine cu articolul meu, tocmai potrivit pentru primul meu joc cu cuvinte 
m-ai surprins de-a binelea, kadia! nu m-aş fi gândit că duzina de cuvinte merge pe o recenzie şi nici că ne însoţeşti!
ops:
va citesc aproape mereu, doar ca uneori nu comentez si pana acum n-am reusit sa-mi gasesc “calea” printre cuvintele alese
Adevărul e că-mi place fantasticul; şi sunt leşinată după poveştile SF sau doar fantastice bine scrise
şi mie îmi place, vero, mult!… dar eu rămân la stadiul de cititor. o singură poveste am, pe cea cu kat şi hans, dar căreia nu ştiu cum nu apuc să-i umplu miezul.
încă o dată mulţumiri, kadia, în numele întregii echipe.
ops:
Toate au un timp al lor, eu aşa cred. O să-l umpli când o să-i vină rândul – probabil pe neaşteptate
cu siguranţă, vero! nu forţez. ştiu că ele, cuvintele, vin când vor.
n-ai somn, rata?
mulţumesc, genoveva!
văăăd! 😆
M-aș băga și eu. Trebuie să fie neapărat poezie sau poate fi și proză?
livia, găseşti aici toate informaţiile! baftă!
Psi ce mi-a placut….ce mi-a placut!