… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
sursa foto: salome în cercul de sus, cel nevăzut şi neatins, liniştea este absolută. îmi imaginez uneori că îl ating în ciuda distanţei şi a staturii mele deloc impunătoare, ba din contră, extrem de măruntă, aşa cum îi stă bine unei pisici. dar asta nu mă împiedică nicidecum să visez. de pildă am visat până … Read more
sursa foto: salome venise aşa cum vin de fapt toate anotimpurile, ca o dizolvare tacită, supusă, împletire de tablouri ce par să nu aibă nimic în comun şi totuşi se amestecă, se îmbrăţişează într-un sărut cumva curios, în care o parte se estompează şi o alta se amplifică lent. tubul acela miraculos în care culorile … Read more
eu ştiu că astăzi este ziua ei… tiveşte florile cu întrebarea crudă a smulgerii petalelor, repetitivul joc al lui “mă iubeşte, nu mă iubeşte” de parcă nu ar şti deja că da, cuvintele nu numai că o iubesc, dar în palmele ei sunt păpuşi inocente mânuite cu pricepere de sfori invizibile. cuvintele sunt părtaşe la … Read more
tălpile goale pe piatră. rostogolire. astăzi voi descrie nimicul cu cretă colorată, frunzele îşi nasc rugina de la începuturi reînvăţând toamna când noaptea tresare sub plăpumi. undeva, prea departe inimii mele îi este jumătatea eu ştiu, ca şi tine, inima mea e o felie de pâine uitată la răspântii. undeva, prea aproape inimii mele îi … Read more
scrie-mi că nu m-ai uitat pe copacii albaştri, pe stelele care cad din prinsoare, pe coaja de măr ca o spirală uscată desprinsă din suflet sau soare. scrie-mi că nu m-ai găsit pe o piatră iertată de mare, pe un sărut, pe marginea orei noastre prea uşor şi prea des risipită culoare. scrie-mi umbrele pe … Read more
îmi chem toate ploile toamnei şi mă leg cu promisiuni că am să învelesc toate frunzele ei cu pudră de zahăr şi mângăieri de lut furate de la alţii. îmi caut braţele amândouă pe o singură parte a trupului, cea lipsită de aripi şi de curaj. eu nu te pot împiedica să vii, dar mă … Read more
se lasă cu zâmbete. later edit… dar de la rokssana pentru mine și șobolănimea care a făcut posibil ca la cantina socială să staupenet. mulțumesc băieți pentru ieri, să ne regăsim cu bine!
începutul este o uitare a lui ieri, o negare la modul acut atunci când desenezi cu inconștiență toate așteptările tale pe gleznă. tipare reci se desfac din îmbrățișările noastre, atunci când cauți cu însetare un alt rol pentru chipul tău obosit, o altă iluzie măreață, inutilă, mistuit prea mult de neacceptarea unicului gând. oamenii îți … Read more
plecată sunt puțin din mine însămi, să caut, să ajung lumina căuș. fusesem bolnavă de un dor și prin ușa închisă un zvon fals mă găsise și mă aruncase în lumină. goală, lovită până la sânge de piatra nepăsării, niciun plasture pe rana arzând, nicio lacrimă în ochii fără lumină, doar o moarte lentă … Read more
dacă mă vei uita închisă într-o batistă cum am să regăsesc calea spre tine?- gândul acesta mă doare ca o poartă închisă. dacă ai scris pe această temă, te rog să te înscrii aici:
ţi-aş scrie pe pereţi: când furia îşi scoate ochii din nopţi şi lasă în lumină morţii degeaba-s ochii calzi… şi verzi. pe stele jur, ca să mă crezi că mi-am pierdut busola şi lumina şi nu de ieri şi nu pe totdeauna din cer cobor tăcerile, cirezi. ţi-aş scrie pe lumini: pe vântul care astăzi … Read more
ziua in care mi-am pierdut cuvintele se anunţase a fi o zi oarecare. tu ai văzut totul şi te-a durut. doar eu am spus mereu că nu, apărându-mă, refuzând să văd că venise şi vremea aceasta, le storsesem prea mult de sevă şi nu le dădusem nimic în schimb. eu, eu cea fără cuvinte şi … Read more
visez uneori caii albi. ei trec în goană prin mine, cu boturi umede în vânt ducând noaptea către soare răsare. visez uneori caii murgi la pas tropotindu-mi prin vene ei caută apa nestinsă sub clarul de lună. apoi vine câte-o dimineaţă cu genele pline de rouă: ieşi din dulapuri pisică fără de frică, ieşi şi … Read more
în spatele textului ademenitor ca o friptură perfect rumenită şi pentru care am investit ici şi colo câte o frază amuzată, citită cu ochi miopi, şi veşnicele mele tertipuri, acelea care, cu un acut simţ de prevedere fiind poleite, nu lasă luminii nicio informaţie nerăsucită, zâmbetul meu de statuie lucitoare a obosit şi oricât de … Read more
lumea mea este un cerc închis: nimeni nu vede, nimeni nu trece, pragurile pe care le tot desenez cu uitare. lumea mea este un căuş gol nicio apă nu rămâne, nicio şoaptă nu-l trece, ferestrele rimelate ale ochilor nu mai vorbesc despre mine. vântul îmi aduce uneori rămăşiţe din cioburi pierdute înecate în fumul orb, … Read more