visez uneori caii albi.
ei trec în goană prin mine,
cu boturi umede în vânt
ducând noaptea către soare răsare.
visez uneori caii murgi
la pas tropotindu-mi prin vene
ei caută apa nestinsă
sub clarul de lună.
apoi vine câte-o dimineaţă
cu genele pline de rouă:
ieşi din dulapuri pisică
fără de frică,
ieşi şi toarce-mi lumină.
visez uneori cuvinte-zăpadă
ori cuvinte-pământ
sărutându-se pe săturate
pe la colţuri de case,
pe acoperişuri arse de soare,
printre frunzele auriu-trădătoare
ale copacilor.
apoi vine câte-o dimineaţă
cu urme de lapte pe degete:
ieşi din dulapuri pisică
fără de frică,
ieşi şi scrie în lumină.
gânduri bune pentru toţi cei care astăzi trăiesc alături de cei dragi emoţiile primei zile de şcoală
pentru muzica de astăzi, ca de obicei, vina este a lui călin
Mă duc să mă-ntind,
să prind puteri,
să ies fără frică,
din ziua de ieri,
ca o pisică ce naşte dureri.
Suportabile.
Fiică-mea merge dimineaţă, pentru prima dată, la şcoală. Mulţumesc pentru gândurile bune. Frumoşi cai ai născut din cuvinte sau splendide cuvinte ţi-au dăruit caii…
Şi pisica iese, şi scrie… aşterne lumina pe hârtie, şi eu mă bucur citind-o
Tropot de cai,
cîntec de nai,
hai, pisică, hai
ieşi sprinţară
afară,
fă semn din gheară
să curgă cuvînt
legănat de vînt
cu avînt,
purtat în coame de herghelii
pe cîmpii,
cum numai tu ştii… :rose:
Ia sa il pun si eu pe Jami sa-mi toarca niste lumina….
eo, dacă tu crezi că îţi permit, numai pentru că ai dreptate, să vorbeşti vulgar pe blogul meu, atunci nu ai reuşit să m cunoşti deloc. pe blogul acesta- şi nu din ipocrizie, ci din respect şi bun simţ- nu ne tragem de chiloţi, doar pentru că au elastic.
îţi mulţumesc.
inteleg ca v-ati tras de chiloti. motivul nu mai conteaza.
EO, când s-o inventa un aparat care să măsoare ipocrizia şi falsitatea din cuvânt, din cap până-n coadă, atunci o să ne bucurăm cu toţii de linişte.
Până atunci însă ne măsurăm, ca de obicei, din ochi, ne dăm la mirosit, şi ne furăm la …(în)cântare. Ca-n viaţă, aş zice..
Scuze, psi©, n-aş fi intervenit, da’ nici nu pot să mă mai prefac că EO nu scrie nimic.
Minunata e lumina ta psi.
tocmai cind aparuse din nou, a disparut! sunt intrigat!
Trec uneori prin mine măgari,
cărând în spate poveri ale nimănui
mergând pe jăratic pentru a alunga dezastrele poate
(precum chinezii),
pentru beneficii comune,
ori poate pentru a-şi exersa propriul control al minţii
ca măgarul lui Buridan,
cine ştie?
Şi trec, se duc, se întorc,
şi-mi adună cuvinte întoarse şi pe-o parte,
şi pe alta, şi mi le trec pe după greabănul lor,
le azvârlă în tină,
şi mi le atâţă să se scuipe-ntre ele,
sau să atârne de primul copac, spânzurate,
iar pe cele care le mai scapă printre urechi, le prind,
şi le izbesc de pereţii cu dulapurile
unde se ascund mâţele, ca să toarcă poeme
Apoi linişte, doar colb maroniu ridicat în urma lor,
în care abia ghicesc dacă-i dimineaţa
sau noaptea în care nu m-am trezit.
Scoală-te, draga mea, scoală-te, îmi zic,
trag de mine în întuneric,
visează mai bine cai, au etichetă
şi sar înalt peste obstacolele din cuvinte,
şi te poartă în lumină,
doar pentru un cub de zahăr
din palmă blândă, de om.
să ne scrii cum a fost prima voastră zi de şcoală, irealia!
aşa să fii! las că te dezintrig io! soon!
Numai eu visez oameni, de aici sau de dincolo ? Voi visați mult mai interesant !
iata ca am pasit voinica,
tremurand un pic de frica,
… in lumina.
eeei???? şi când îţi spuneam eu acelaşi lucru, nu cu mult timp în urmă, să pui mâna şi să publici, ce ziceai? hm? aud?
“if you love someone, set them free. if they come back, set them on fire.”
mie imi place cum visezi tu!
eo, diferenţa dintre mine şi tine este că eu chiar credeam că eşti om bun. tu te-ai străduit mereu să îmi demonstrezi contrariul şi aveai dreptate. ca să te citez: “”nu ma potrivesc cu psi la scris. Imi copiaza din idei si stilul de multa vreme.” scrise pe din dos şi “parcă mi te adresezi mie. scrierea asta e ca fotografia unei femei frumoase- care iti da impresia ca se uita drept la tine indiferent cine tu esti” la suprafaţă! deci… unde e ipocrizia? da, se vede că nu porţi… nimic.
Eo, doar nu era să fiu struţ? Eram o potenţială ipocrită, şi, culmea, chiar sunt. Dar nu fiindcă vii şi mă tragi tu de mânecuţă şi de şireturi.
Şi apropo, mie îmi plac poemele tale. Acuma, na, dacă n-ai ce face, ia remarca şi măsoară doza de ipocrizie din propoziţie.
A fost mi-nu-na-tă! Fiică-mea a fost toată o emoţie şi-un zâmbet. Şi mai vrea!
Da, recunosc că n-am talent! Da’ ce e talentu’ ? Şi de ce ar trebui să-l am? Ca să plac cui? EO, EO… Nu-mi purta tu de grijă, mă sapă altii mult mai importanţi decât un ego rănit din cine ştie ce pricini, străine de spaţiul ăsta. Dacă vrei să verşi undeva porcăriile tale, fă-o în spaţiul tău, eu aşa fac…si nu-mi trebuie talent, zău! Cât talent îţi trebuie ca să vomiţi?
cata lumina poate sa astearna o pana inmuiata bine in calimara !
nu te mai laud, ca nu e nevoie, ajunge sa te citim ca sa fim incarcati cu lumina
te pup, o noapte faina, sper sa apuc doua cuvinte si eu desi nu stiu daca ma incadrez in timp.
vesnic apare cate ceva, asa patesti daca nu-ti faci tema din timp, atentie deci dragi elevi care tocmai ati inceput anul scolar! 😆
le babardesti… in lumina. esti bagabont!
Habar n-ai ce cred! 😆
Ieri mi-a dat laic Emil Brumaru, pe fesibuc, jur! Bine, nu la căcaturile mele în proză, ci la o poză cu mine.
Şi, te înşeli, puţulică, eu vomit nativ. Cască gura.