revolta dintr-o frază

un predicat albastru, prelung la chip
şi poate cam subţire
în tălmăcire,
mi se lipise într-o dimineaţă
ca un pretext de soare în fereastră,
biet cerc predestinat să se topească
în căutarea unui subiect fierbinte.
în calea lui, cu glas de precupeaţă,
un adjectiv rotund, uşor curbat,
cam predispus la înclinare
porni prelegerea sub care
un zvon, o vagă bănuială
dormea de mult cu iz de răzvrătire,
gust de furtună-n călimară.
– o fi el însuşi regele?
chiar precursor de verb cu sânge-albastru
nu pare!
şi n-are,
precis nu are forţă-n el de-ajuns
cât să răstălmăcească alt cuvânt!
– prea se roteşte-n jur,
cătând cu ochii goi,
îmi pare cam nesigur-
şopti un substantiv cu ochi de tigru
prelins la umbra unei prepoziţii,
prea gras ca să încerce-o preluare
de rol predominant în frază,
gândind că-l merita
fără tăgadă.
– cinstită adunare-
porni să glăsuiască cu emfază
şi glas sticlos, de călimară,
un biet cuvânt, pe jumătate scris.
cumva în şirul frazei rătăcit-
mirării noastre să îi punem lacăt
căci ea precede, vai, o grozăvie,
dormiţi mai bine pe hârtie,
în fraza care numai pare ne-nţeleasă.

când soarele se-aşează în fereastră
rostogoling lumina peste conturul zilei
un om şi o pisică desenează
o linişte-ntr-o frază.

17 thoughts on “revolta dintr-o frază”

  1. Scuuuuzeee… Nu am fost atent și mărturisesc că nici nu știam că e un lucru programat cu grijă. Am pus-o pe seama întâmplării. Amu însa, am băgat la scufie !

Comments are closed.

error: Content is protected !!