bolnavă sunt de dezlegare
şi de tăcere prinsă-n cui,
a altuia, a nimănui
îmi este liniştea curbată,
o paranteză de nimicuri
în care ploaia-şi face cuib
când eu mă chem şi mă alung
sub steaua care râde strâmb.
bolnavă sunt de risipire,
nisipul galben, nezidit,
uitat ca un cuvânt stingher
de acolade ce înghit
tot ce am spus şi nu voi spune,
mi-e astăzi inima tăciune
când eu mă chem şi mă alung
sub steaua care plânge strâmb.
8 thoughts on “între paranteze”
Comments are closed.
bolnava sunt de dezlegare
de liniste si risipire
dar sper ca asta e spre bine
spre vindecare si iertare.
Si intre paranteze imi vine
Sa pun si scrisul si cu mine
sa las sa stea numai tacerea
sa ma cufund in acolada
in care sa inchid iubirea
Mă pierd printre cuvinte și-nțelesuri
Și mă afund în tainice genuni,
Mă rătăcesc printre poteci ascunse
În versul psipsiceștilor minuni.
Vom fi doi de-ăștia prozaici, că n-am fior liric nici cât să impresionez o domnișoară de pension.
Îmi place poezia, dar numai cea produsă de alții.
nu din nerecunoştinţă ci din copleşire nu am răspuns la versurile voastre. şi la lipsa de vers a celor dragi şi ştiuţi…
vă mulţumesc. nu ştiu să comentez frumosul, dar îl preţuiesc.
Superb! Dar de ce taciune ? De ce stramb? Pai se poate ?
Mă tot gândesc ce-ar trebui să scriu
Sau dac-ajunge că sunt viu.
Sunt ani destui de când am renunţat
La jocurile cu cuvânt rimat.
Zic unii c-aş avea talent
Şi li se pare asta evident.
Dar eu zic “sunt un om obişnuit”
Rămas prin vorbe rătăcit.
Prin litere şi virgule şi puncte,
Încerc să construiesc o punte.
Cu drag,
Şerban
ce e talentul? doar un gând
o risipire-n adunare de cuvânt
iar joaca? joaca ne rămâne-n fire
chiar de-i a tâmplelor albire
şi-aduc un semn de mulţumire
asemeni ţie sunt: un om
un om de dincolo de punte,
de cuvânt.
cu mulţumire,
psi.
nu e obligatoriu ce-i în listă, dana! oricum am înşirat multe poezii de fapt!
poate prea multe.