zilele

zilele se curbau tot mai mult.
pe la răspântii desenate ca un răgaz
de-o respiraţie sau două,
zvonurile atinseseră deja apogeul
şi o isterie trecea strada
printre camioanele reci,
în aplauzele generale ale mulţimii
dornice de sânge.
zilele se scurtau tot mai mult.
pe trotuarele colorate cu iluzii
visele îşi lăsau urmele tocurilor,
amprente dureroase pe un cer căzut în dizgraţie.
în nodul batistei nu mai încăpea
nicio promisiune.
zilele ne iubeau tot mai mult.
pe sub porţi se furişa soarele
cu lucirile lui de pisică
şi între noi mirosea a sărut,
ca o impresie împăturită corect,
cât să nu se verse emoţiile
decupate cu grijă din alte trăiri.
zilele se curbau tot mai mult,
scurtându-se în lumină,
ele se iubeau pe furiş cu nopţile
din ochii tăi.

fotografia este un dar pe care l-am primit mai demult de la adrian