dacă ar fi să aleg încă o dată din darurile ursitoarelor, cele aflate pe tipsia de argint a vieţii, oare spre ce aş întinde mâinile mici, tremurătoarele: aceleași creioane? în fond, cred că am ales deja, cu multă vreme în urmă, cu ce anume să îmi potolesc foamea. o alegere pe care aş repeta-o oricând. şi mi-ar plăcea să ştiu care ar fi alegerea ta. 
sursa foto:salome
şi doooi:
pe-un timp de linişte am să mă vând,
pe-un arc de şoapte dezlegate,
pe-o venă spartă-n care plânge noapte
pe un genunchi flămând.
pe o tăcere am să dau, la schimb,
ceea ce ştiu, ceea ce simt,
pe răsuflarea grea, de sub pământ,
când doruri ning.
şi-n farfuria searbădă a zilei,
printre betoane şi creioane
ce-şi plâng cărbunele-n icoane
eu mă închid iar în cutia milei.
Nu cred că am avut o tipsie de pe care să aleg ceva. De obiceiul acesta am aflat doar mult mai târziu, adult fiind. Am ales însă la un moment dat creioanele. Care îmi erau oferite împreună cu promisiunea unei vieți mai ușoare și mai bune. Aș alege și astăzi la fel. Deși viața nu este întotdeauna ușoară și nici bună de fiecare dată.
Asa bea pisica mea apa, ceea ce il face pe miaurica sa vina peste mine in baie si sa-i pun apa in chiuveta pentru ca cea din castronel este murdarita de laboantele don’soarei.
Psi, frumos ai mai incheiat poezioara asta!
Crutoane? Nu stiu, nu cred.
Acum, prozaic vorbind, eu cred ca am avut o tipsie pe care cu siguranta, bunica mi-a insirat toate ispitele copilului intru dezlegarea viitorului! (asta la taierea motului caci la ursitoare se pun prajituri ca sa le indulcesti si ele sa fie generoase cu calitatile copilului!)
Odata cu ea insa a plecat si lista cu alegeri!
Creion cred insa ca am ales sigur dar si ceva ata, ac si foarfeci… De mancare… nimic, caci pana pe la 16 ani nu am prea indragit “sportul” asta! Cred ca nici nu se pune!
De scris am scris mereu, imi plac pixurile si am cu sutele si am cusut cu placere toata viata – fara sa fiu insa croitoreasa asa cum ar fi prezis alegerea mea!
Nu am ros niciodata insa creioanele dupa cum nici….unghiile
adevarul e ca-i cam hulpava pisica aia! mi-ar fi frica sa o am prin preajma!
eu tipsie am avut, sonia. am ales oglinda şi stiloul. încă nu ştiu ce să fac cu oglinda.
naomi, celalată pisică a mea, obişnuia să bea apă numai de la robinet, într-un fel care ne amuza copios, mai cu botul în susurul apei, mai cu lăbuţa, împrăştiind în jur. maiuşka serveşte numai dacă te vede că ai pus proaspătă şi numai din castronelul pus în bucătărie, într-un colţ. şi nu suport să-i schimbi locul.
cita, poezioara s-a născut aseară, pe ultima sută de metri cum s-ar spune. nu-s foarte mândră de ea, altceva am vrut să scriu…
eh, mai leneveşte şi muza.
Dragă Psi, nu voi alege din poezia ta ceva care mi-a plăcut anume, pentru că mi-a plăcut starea pe care mi-ai transmis-o, iar la descris stări, nu mă pricep așa bine.
Nu ştiu ce mi-au hărăzit ursitoarele, nu ştiu dacă am atins ceva… dar ştiu ce a crescut în mine…
am ales cartea fir-ar sa fie, acum as alege crutoanele si m-as face docteur en macarons sau chocolat
Nu-mi amintesc sa fi avut parte, copil fiind, de vreo ursitoare de la agentia ce se ocupa ca distribuirea lor la capataiul bebelusilor ( contra cost ?
)
Dar am realizat ca pot sa aleg, fie si dintr-o tipsie imaginara, cruton sau creion. Sau altceva. Ordinea ar fi: creioane, crutoane si acel altceva
Am ales încă din adolescență creionul cu mină de zero cinci, cu care am scris primele poezii.
Aleg și crutoanele, supă e searbădă fără ele.
Din păcate, eu găsesc tot mai rar inspirația pe teme impuse.
Timpul liber mi-a devenit dușman, între timp. Iar oboseala – credincioasă ibovnică.
Mai departe… nu știu ce va fi… O noapte-adâncă, deocamdată…
Ursitoare…zane si fluturasi…No me gusta!
păi nu te pune nimeni să (mă) citeşti!
vezi liniştit de ce ai de făcut, cc. eu te citesc oricum.
creioane, crutoane şi acel altceva să fie!
eeei, docteur ce eşti! că bine mi-ai amintit: mai am nişte macarons prin cutia secretă!
Si eu am ales stiloul cand mi-a taiat motul ! Ce chestie,poate de aia am ajuns sa am blog. Ca altfel nu as avea ocazia sa scriu nimic. Mie imilace ff mult obiceiul asta cu alesul obiectelor de pe o tipsie. Am intalnit variante si in alte culturi decat cea din Romania, de ex la japonezi. Dar nu stiu de ce, in Romania l-am vazut practicat mai mult in legatura cu ruptul turtei la fete decat la taiat de mot la baieti printre cunoscutii mei. Cred ca de fapt am fost la mai putine taieri de mot relativ la cate ruperi de turta am fost, desi totusi de nascut cred ca s-au nascut un nr egal de baieti. Dar nu stiu de ce parintii lor nu le-au facut petreceri asa de proeminente cu multi invitati si cu obiceiuri dinastea asa cum le-au facut la fetele lor. Cred ca exista un soi de discriminare inversa in Romania unde lumea se bucura ca are fete in loc de baieti,e total pe dos decat in China sau India. Dar nu stiu de ce.Poate asta a fost mai mult printre cunoscutii mei.Lumea de obicei parea asa ca se ingrijoreaza si amvazut destule bunici si matusi oftand plus chiar barbatigen unchi si veri cam incruntandu-se asa ingrijorati cand auzeau ca s-a mai nascut un baiat, pe cand daca era fata, toata lumea se veselea, asa relaxata, poate chiar se si se gandea la cate petreceri vom fi invitati de acum inainte !
rudolf, la noi în familie, bucuria că s-a născut un băiat este ceva mai mare, mereu a fost aşa. de altfel ai mei şi-au dorit ca şi eu să fi fost băiat şi amuzant este că mi-ar fi pus exact numele soţului meu.
eu ştiu acest obicei al tipsiei, la tăiat de moţ, dar habar nu am cum este cu ruperea turtei.