istoria flacoanelor de parfum, pe care am încercat să o creionăm pe la începutul lunii, ar fi cel puţin incompletă dacă nu am scrie, într-un articol special, despre cel care, acceptând propunerea lui francois coty, şi-a folosit geniul şi priceperea pentru a realiza flacoane de parfum.
era în anul 1906 şi rene lalique, bijutier a cărui firmă fondată în anul 1885 la paris realizase pentru protectoarea sa, sarah bernhardt, unele dintre cele mai frumoase creaţii ale sale, trecuse de vârsta primelor începuturi şi a primelor căutări, ba chiar contribuise semnificativ la curentul art nouveau şi era fondator al celui art deco. cunoştea sticla, cu care începuse să lucreze de câţiva ani şi ştia să o supună, să o reaşeze în forme deopotrivă simple şi frumoase, dar o încadra de cele mai multe ori în bronz, parte integrantă a bijuteriilor sale. întâmplarea face că magazinul său, pe care îl va deschide la paris, se afla în vecinătatea celui al lui coty, o întâmplare fericită prin care parfumurile vor avea de acum încolo sticle proprii, personalizate, care continuă povestea lichidului pe care îl conţin.
primele sale flacoane au fost realizate din demicristal, în forme simple şi puţin decorate, preluând din tehicile producătorilor de sticle farmaceutice şi realizând combinaţia perfectă între un design de mare calitate şi producţia de masă ieftină, făcând trecerea de la artă la industrial.
procedeele sale de prelucrare, cele prin care sticla era adusă în stare de pulbere fină şi apoi transformată în pastă de modelare, numit pate de verre şi preluat de la vechii egipteni, ori ciree perdue, folosit încă din vremea când practica sculptura în bronz, familiarizarea sa cu sticla în formă şi obţinerea unei sticle de o puritate deosebită, sticla artihecturală de mari dimensiuni pe care o trata apoi prin sablare sau modelare cu acizi, sticla opalescentă, cea folosită de veneţieni în secolul XVI i-au permis lui renee lalique să dezvolte o întreagă afacere în fabrica sa ce mai funcţionează şi astăzi în estul franţei- verrerie d’alsace rene lalique et cie, la wingen sur moder.
sticle în relief, decorate cu patine, buşoane cu aspect de sticlă sablată, elemente decorative vegetale (muguri, flori marine, plante exotice) sau de faună (libelula, lebăda, păunul, caracatiţa), elemente mitologice şi chipuri umane, motive geometrice, toate se regăsesc în creaţiile lui lalique, cele care astăzi se vând, goale fiind, la preţuri ce depăşesc 1.000 dolari bucata (beautiful baccarat
, tziganes, phoenix) în vreme ce flacoanele seriilor bouchon mures sau fougeres pot ajunge şi la 15.000 dolari.
lalique a realizat flacoane de parfum pentru coty, worth, houbigant, d’orsay, roger et gallet, molinard, arys, godet, forvil, vigny, iar astăzi se cunosc peste 250 dintre creaţiile sale, dintre care amintim câteva:
– ambre antique– coty este un flacon în formă conică , cu motive în relief, reprezentând figuri feminine îmbrăcate în costume greceşti şi al cărui buşon este unul floral.
– calendal– molinard se ascunde într-un glob masiv pe care este o horă a nimfelor nude, împodobite cu flori
– le baiser du faune este inspirat din tabloul coregrafic al lui nijinski, fiind un inel perfect ce conţine parfumul
– coeur joie. nina ricci este o coroană de flori în jurul unei inimi, iar l’air du temps, chiar dacă nu a fost creat de renee lalique ci de fiul său, cu buşonul reprezentând cei doi porumbei înlănţuiţi, poate că nu mai are nevoie de nicio prezentare
– l’enffleurt cu forma sa rectangulară şi acel nud feminin ieşind dintr-o floare şi buşonul în formă de inspectă, amphytere- celebra scoică spiralată cu iubita lui poseidon desenată pe buşon, eucalipt, salamander, capricornes, le lys, le jade, muguet, fleur aster, ambre de siam.
sticle transparete în culori pastel, cu figuri romantice sau simbolice, plante, animale şi flori în stilul art deco, au revoluţionat acest domeniu în care, la începutul secolului XX, flaconul era uneori mai scump decât parfumul însuşi, iar renee lalique este cu certitudine unul dintre marii artişti fără de care recipientele noastre ar fi fost mult prea lipsite de frumuseţe. fabrica din wingen sur moder a fost închisă în anul 1939 de către nazişti, dar renee lalique nu a apucat să mai vadă redeschiderea ei, decedând la vărsta de 85 de ani în data de 9 mai 1945, tradiţia casei fiind continuată de fiul său marc şi nepoata marie claude, dar multe dintre creaţiile sale fac obiectul unor colecţii private ori sunt expuse în muzeele lumii, la new york- muzeul metropolitan, londra- muzeul victoria, paris- muzeul d’orsay.
sursa foto: iconocast articol dedicat lui andreotti și apărut prima dată aici… long time ago. 
frumoasa foc tanti asta, mi-ai adus aminte de parfumul tineretii mele care nu avea o sticla mandra dar cum mirosea ….. rue pergolese
rue pergolese ulrich de varens?
dap, ala care din romania a disparut
din ce ştiu eu, rue pergolese a fost reeditat în varianta gold şi night. originalul, cel apărut în 1996, este posibil să fi fost retras la osmotecă şi de aceea să nu mai fie nici prin magazinele româneşti. nu sunt însă foarte sigură…
Cred că acum am ajuns să înţeleg ceva.
Bun articol. Eu sunt colectionara de sticle de parfum asa ca articolul m-a o,cantat.
Pentru mine recipientul isi are farmecul si povestea lui!
Inainte ca sticla sa devina o…poveste, parfumul era vandut in fiole. Doamnele cumparau recipienti – in general din portelen fin – si transferul substantei miraculoase, scumpe si uneori unice, il facea chiar ea, sau doamnele de companie.
Elegantele sticle din portelan erau in sine o marca a bogatiei, Cu cat doamna era mai bogata cu atat recipientul pentru parfum era mai sofisticat.
Secolul XX a adus ca noutate sticla si, totul a fost scris de tine cu mare farmec! Esti fascinanta cand povestesti despre parfumuri!
Mulțumesc, pisică! Pentru aducere aminte și pentru promisiunea-ți respectată!
Părerile despre flacoane, recipiente & parfumuri, mi le-am spus cumva în articolul anterior. Frumos este că descopăr aici lucruri neștiute sau poate știute… dar așa cum le povestești tu, par inedite, mai aromate și chiar ușor enigmatice …Par lucruri șoptite-n taina unui mic alcov.
nu ştiam,cita, că îţi plac flacoanele şi că le colecţionezi. istoria lor, deşi măruntă, o găseşti pe blog, am scris-o de la naterchia, la pomader şi casolete, fiole şi baloane. citind ce mi-ai scris mă tot întreb de ce am renunţat cândva să scriu aceste poveşti…
he, he… cred că de vină pentru aura de poveste şoptită sunt eu. şi imaginaţia mea. dar am să mai scriu, andreotti, am să vă mai scriu.
dacă există cel puţin un om care se bucură de aceste poveşti, atunci eu voi fi mulţumită.
da, ştiu, porneşti de la celebra frază guerlain, “parfumul este cea mai intensă formă a amintirii” (citat aproximativ) sau de la faptul că, asemeni tuturor gesturilor şi faptelor noastre, parfumul ne dezvăluie, aşa cum spunea o reclamă aproape perfectă la un alt parfum pe care nu-l voi aminti. magistrală reclamă pentru un parfum… mic.
kenzo în general şi jungle în special este parfum de leoaică.
Exact pe tine dădeam și eu vina poveștii și a șoaptei timbrate, răzbătătoare din toate flacoanele acestea minunate.
Eu tare mă bucur de poveștile acestea. Ai scrie doar pentru mine?
cu certitudine da! aş scrie!
Mă-ncântă teribil
Mulțumesc, pisică. Înseamnă mult pentru mine
şi pentru mine!
dacă pot aduce cuiva un zâmbet cu ceea ce ştiu şi învăţ şi scotocesc cu pasiunea mea… şi dacă acel cineva eşti tu, ce bine!
Ah, ce bine că sunt eu dar mai ales ce minune ești tu!!
doar un mâţ. pervazierus! psi von psipsina pervazierus!
Câtă noblețe răzbate din titulatura-ți modestă, mâțule
Mă-nclin!
n-o ştiai? fusese şi pe feisbuc! dar am şters-o pentru că nu toţi cei de-acolo ştiu cine este mâţul pervazier.
Nuuuu, n-o știam!
)
Îmi place mor, așa ar trebui să-ți rămână numele tot!
şi mie îmi place, recunosc.
poate o pun drept nume de autor pe carte, când mi-o veni mintea la cap să adun manuscrisul acela. cândva, habar nu am când de fapt…
Așa să faci! Și adună mai repede manuscrisul acela ca să mă apuc și eu de ilustrat coperta
)
vorbeşti serios? că de bun de tipar se ocupă max…
Am zis și eu…nu știu dacă-ți surâde ideea dar știu că mie mi-ar plăcea
să-mi surâdă? aş fi tare fericită!
ioooi! eu mă pricep doar la înşirat cuvinte şi atât.
Păi atunci….tu înșiră cuvinte, înșir eu niște linii – că eu doar la asta mă pricep