poartă-mă prin fire de miere,
dincolo de poarta unde se naşte lumina,
dincolo de mâinile care ţes
naşterea lumii….
poartă-mă dincolo de frânghiile ce leagă
ziua de noapte şi norocul de rost,
dincolo de mâinile care ţes
liniştea lumii.
poartă-mă prin începutul şi sfârşitul
pânzei acesteia fragile numită viaţă,
dincolo de mâinile care ţes…
iubirea.
fotografia este opera lui călin căruia i-am promis că-i voi “scrie” imaginile stârnitoare de emoţii
Poartă-mă
prin lumina ce leagă
cu frînghiile fragile de miere
începutul
şi sfîrşitul
vieţii,
al lumii:
naşterea,
iubirea,
liniştea…
soarele e cu opera, lumina lui e actorul principal
dacă nu te-aş fi văzut cum faci poze, poate te-aş fi crezut. da, e bună lumina, dar mai bun e sufletul care vede. şi dacă mă contrazici, calin, viu şi te urechez.
Cum nu merge “like-ul”, trec sa zic “mi-a placut!”