o dragoste

by

el o văzuse întotdeauna frumoasă. cam aşa era cuvântul cu care o definea şi o încăpea în emoţia lui şi oricât de departe i-ar fi fost, oriunde l-ar fi dus drumul şi setea, era de-ajuns să închidă ochii pentru o clipă şi o putea aduce aproape lui, cu fiecare curbură, cu fiecare linie care i se desena în palmele care, mai cu seamă atunci, ardeau.

6904472432_4f4ec375b7

în preajma ei se simţea fericit, cuprins de un senin fără capăt, luminat de un zâmbet care îşi prinsese rădăcinile în sufletul lui, ridicându-se în ochii mari, schimbându-le culoarea. departe de ea, orice mireasmă îi amintea că îl aşteaptă şi orice pală de vânt îi înfrigura trupul în care dorinţa şi nerăbdarea i se împleteau ca nişte frânghii la capătul cărora o simţea aşteptându-l. în clipele acelea se simţea ca un zmeu de hârtie colorată pe care sforile îl ţineau într-o dulce captivitate la care nu era deloc dispus să renunţe. era fericit.

de o vreme i se părea însă că se schimbase. o culoare nouă parcă şi un sentiment pe care nu-l ştia încă, îl făceau să o privească pe ascuns, printre gene şi umbre, să îi urmărească respiraţiile egale şi să deseneze distanţe între ei ca un soi de pândă. bănuia că, desprins din îmbrăţişarea ei, ar fi putut observa mai bine liniile acelea conturate a schimbare şi ar fi înţeles de unde se născuse nedumerirea lui. de-aceea stătea acum adăpostit de umbra castanului, într-o veghe leneşă, cu o carte în braţe. una dintre cărţile mult amânate fie din lipsă de timp, fie din interes, alături de care pisica se juca cu o frunză adusă de vânt. totul părea oprit, închis în rotundul clipei.

ridică ochii din paginile care îl prinseseră cu povestea lor, captiv în descifrarea înţelesului şi tresări. ştia! dintr-o dată ştia! alergă înspre ea râzând, râsul lui plin, de bărbat iubit de vânturi:

– draga mea, ai nevoie de o zugrăveală nouă!

ea nu-i răspunse nimic, dar lui i se păru că zâmbetul ei, stins până atunci, reînfloreşte aşa ca totdeauna. aşa cum o ştia el: casa lui cu obloane albastre ca nişte pleoape lăsate cu sfială de îndrăgostită.

34 thoughts on “o dragoste”

  4. Așa deci ! 👿 Bineeeee… Se înfierbântă omul și când să Pac !, la războiu’, se-mpiedică în pragul unei case, tupeu, nici proaspăt zugrăvite măcar.

  16. Da’ tu ce cauți cu dragostea în găleata cu lavabil ?
    Pe jos m-a trântit finalul după ce, anterior, textul mă lipise de tavan.

  17. pfaaa… da cine ţi-a zis că aş căuta ceva? rolling on the floor în pluus: numa cc să vă ameţească? mai încerc şi eu… cum pot.

  24. Din nou coincidenţă: tocmai am vizionat (cu destulă întîrziere faţă de data lansării, recunosc!) sezonul patru din “Eureka”, unde mare dragoste mare între Andy şi S.A.R.A.H.
    Cum, nu ştiţi cine-s personajele? Andy e ajutorul de şerif, un android veşnic zîmbăreţ, iar S.A.R.A.H. e… casa inteligentă în care locuieşte şeriful.

    Într-o zi aş vrea să mi se întîmple şi mie ca în film vreun scurt-circuit sau ceva şi să fiu transferat permanent în acea lume sau aiurea în Univers, numai aici pe Terra să nu mai fiu…

  26. ”Auzii că e rost de-o zugrăveală… sau de-o sulemeneală?… Ce-o fi, că-s dublu calificat!…”
    Ficat! Ficat!…

    Firesc să primești una-n ficat,
    La așa replici de … dezgustat!
    (cine nu știe reclama la pateul Antrefrig va înțelege mai greu nonsensurile mele).

    Acesta nu a fost un advertorial. Dar Psi poate șterge mesajul, pe motiv.

  27. Dacă e despre imobiliare, dau consultanță, gratis.
    Dacă e despre emoții cu vertijuri, încă îmi dau corigența…
    Dacă e despre câini versus pisici, meci egal.

  33. nu mai vreau sa aud de zugraveala! laughing
    sa stii ca atunci cind o cautam, pe ea, pe casa, mi-a placut foarte mult una cu briu si obloane albastre! asa i-a si ramas numele – casa albastra!

  34. Esti asa de surprinzatoare! Foarte buna abordarea! Si eu as fi in stare de o dragoste speciala pentru casa mea! Casele mele insa… sunt pusti si triste! POATE CA …o zugraveala nu le-ar strica! happy Nici lor, nici mie happy

Comments are closed.

error: Content is protected !!