…eu te privesc. mâinile tale adună povestea, o împletesc în roşu şi alb, iar eu mă recunosc în tăcerea ta, în liniştea mea, în necuvinte.
când taci, am impresia că nici nu eşti de fapt, alergând pe sub lună tu mi-ai luat conturul la rost, l-ai plămădit din hârtiile tale şi apoi i-ai dat drumul în lume ca o pasăre. să zboare.
apoi vom aprinde felinare. le vom da foc. cu gândul că poate aşa (focurile lui sumedru?) vom renaşte şi vom reînvia în cuvânt.
când taci, am senzaţia că m-ai uitat de tot, dincolo de amintirile blocate de o tastă sau de un hard bolnav de prea multă linişte aşezată peste el. de prea mult timp.
şi peste toate, râde primăvara ta, înflorită în mărţişor. nu-mi place ea, primăvara, dar îmi eşti dragă tu lucrând hârtia, remodelând forma ei aşa cum o făceau cuvintele… lăptăreaso!
dacă vrei să fie a ta, o poţi comanda aici: o primăvară handmade
Ce pot face doua maini dibace!
exact!
eu tocmai culeg primăverile… ca să le dau mai departe! pisicile ei sunt fantastice şi musai să am şi eu!
Măi, (cu) lăptăreasă plângând primiți? Sau diluăm prea mult lăpticul?
Primăvară handmade p’alma să-i rămână numele și sărut atenția ta de felină și nu lăbuțele.
ba să nu plângi, că se udă hârtia şi îmi strici mărţişoarele!
Cum știu eu cum să înmoi hârtia…nimeni!
Psică atentă ce-mi ești!
măăăi! dacă m-ai pune să meşteres hârtia, i-ai pâlnge de milă. aşa că da, prefer râsul tău printre lacrimi şi hârtia păstrând încă urmele p-almei tale. pentru că eşti tu.
Cred că așa voi plânge eu când nu o să mai știu să adun cuvinte de-atâta pauză în p’almă. Chiar dacă e o pauză activă.
Cât despre hârtie, se zice că suportă orice, așa că eu nu mi-aș face griji, în locul Pisicimii Tale. 
Frumoase ! Știai că în Moldova se dau mărțișoare și băieților ?
dacă dai adresa, îţi trimit şi ţie mărţişor. de bucurie!
da, ştiam…
Îmi dai la vară ! 😆
nici nu ştii ce capeţi tu la vară. ahaaaam, stai numa să vezi ce capeţi!
E cazul să ma tem ?
Mvaaaaiiii … 😆
pisicimea toarce până una-alta şi aşteaptă primăvara ta. numi fac griji, doar doruri… şi o uşoară mirare fericită… pentru că pot vedea mâini mai dibacce decât lăboanţele mele. fugi… şi râzi printre hârtii. avem treabă!
ăăăăă…. nuuu! mvaaai…. chiar nu!
teribil ce-mi place “mvaai” ăsta!
Și mie. De-aia mi-am și permis plagiatul. 😆
Sa stii ca de la tine vreau si eu un martisor!
Imi place blogul tau, tine-o tot asa! xxoxox
același ip și deja două nume diferite?
da plagiază liniștit!
ce te râzi? linku l-am şters…
atâta hărnicie… una cu fapta alta cu scrisul… mărţişoarele surâd vesele sub clar de lună
sau la lumină de felinare.
Frumoase mărțișoare creează Alma…i le tot admir pe facebook și o invidiez teribil
eu o să le şi am. că-s de vânzare! anul acesta aduc primăvara din palmele ei. caută pe facebook mărţişorul cu oaie… a fost cerut ieri, de mine, pentru cineva special. astăzi când l-am văzut, am amuţit! ce mâini dibace poate să aibă!
N-o să crezi…dar mie tot la oiță mi-au rămas ochii
Alma e talentată-n toate cele! De aceea o și invidiez
este că e faină-faină?
eu nu o invidiez, dar mă bucur că îşi foloseşte, în sfârşit, priceperea şi că o arată şi celorlalţi. şi mi-e dragă aşa, o aud cum trebăluie printre hârtiile ei şi zâmbesc.
trece mai uşor dorul… fir-ar leptopul ăla decedat!
Nu-ți imagina că o invidiez cu răutate
Nici vorbă! O iubesc pe Alma pentru tot ceea ce este și pentru tot ceea ce naște ea! Are atâta imaginație și pricepere câți 10 oameni la un loc
Și mie îmi este dor de ea. Tot trag cu ochiul pe blog, pe facebook…dar îmi e dor de poveștile ei!
nici nu îmi imaginez altfel, pentru că te ştiu!
poveştile ei vor reveni atunci când se va inventa un “leptop” nouţ în locul decedatului. şi poate că răgazul acesta este o lecţie necesară risipitoarei mele prietene…. că prea se risipeşte pe sine.
mi-e dor tare, dar mă şi bucur. mă uit la poze şi mă bucur… mult. de-aceea am şi scris acest “advertorial”.
Lecție au ba, dorul rămâne…deși, într-un fel, mă gândesc că Alma nu s-ar fi revărsat tot cu atâta dragoste și poezie peste mărțișoarele acelea dacă ar fi avut laptop nou-nouț
A folosit timpul acesta, câștigat într-un fel, făcând alte minunății…
totuşi, să nu uităm că mărţişoarele sunt o sursă de venit… necesară ei.
Știu…sau, mă rog, am bănuit! Dar tot cu sufletul le face
Măi, aloooooo… am laptopul decedat, dar conectată tot îs și văd ce comentați.
Să vă zic un secret? Eu nu desenez modelele. Stau cu ochii în hârtia manuală și îmi imaginez forma. Și pe urmă Decupez… cu forfecuțul de pieliță. 
Așa a ieșit oița. Ți-am făcut și pisica, da’ am uitat s-o fotografiez. 