… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
semne. pierdute semne cad în ceașcă, ecou de amintiri strigând, strigând pe setea zilei larg deschisă, ademenind, alunecând. ca frânghiile ude de mirare, legând fragil prăpăstiile nopții, cad la-ntâmplare semnele uitate, așa cum plânge ploaia blând, rostogolindu-se în bălți, râzând, alunecând. lucire. scânteie tresărind a clipă pe bolta scrisă-n cerul gurii, cu neștiutele cuvinte dezvelind, … Read more
sursa foto: deviantart dacă aş fi o culoare, probabil că aş fi verde, setea aceea de libertate care încolţeşte din fiecare petec de pământ sau de gând în care dorm rădăcinile vieţii. dacă aş fi un gest, m-aş repeta îndeajuns de mult, cât să devin un dans, răsucitorul, în căutarea plină, firească, a celeilalte jumătăţi, alunecare … Read more
din far lumina se prelinge pe piatra desenată alb şi ud cătând un semn, un document, din care noaptea să rezulte cu veghea ei uscată şi smolită, jar de tăceri ascunse-n dormitor, în cerc de-oglinzi tăcute, mute, ce schimbă forma şi culoarea când doarme marea. din foc, o linişte se-nalţă trosnind ca vreascurile vremii cu … Read more
căuş. am pus astăzi cuvintelor legarea în etern, un semn ca o desfacere a cărţii la pagina potrivită. pentru cine ştie…. a l’ombre des mots…une coeur d’encre. https://www.youtube.com/watch?v=0P871iytz6Y
încheiem aventura parfumată a tipologiilor umane, cea începută cu poveştile despre romantici şi seducători, continuată cu orgolioşii şi gurmanzii şi ajunsă acum la ultima parte a tipologiilor, aşa cum a fost gândită demult şi readusă aici, acasă. dacă aventura va continua, este numai alegerea muzelor care stau acum ascunse sub umbrele, ferindu-se de ploaia care râde … Read more
te-am privit ca pe o haină rămasă mică, în care amintirile mai luceau, imprimate asemeni unor amprente, semne ale întâmplărilor care ne arcuiau gândurile altfel întinse. o haină în buzunarele căreia strecurasem aproape fără băgare de seamă obiecte lipsite de însemnătate şi cu trup atât de efemer: o frunză a contrastelor, o idee prin care … Read more
dezpietruire, gând din roca amară treime căuş. încremenire lapte de stâncă rece în vid de cuvânt. maternitate săpare în silabe de puls adormit. comentariu şlefuit pe la comicultural
despre ceea ce înseamnă pisicafeaua de marţi a comunităţii noastre cred că deja cam ştim cu toţii. apărută iniţial pe acest blog ca un loc, un moment de discuţii şi de polemici, ba chiar şi de “vizionări” de meciuri pentru pasionaţii acestui sport (avancronicile vor reveni imediat ce vom aşterne ultimele etape din uefa champions league … Read more
cazi lacrimă numele tău, nezidit, mistuie totul. dulce lacrimă, plânsul alb din pocale iască aprinsă. amară apă, oarbă, inima soarbe nedezlegarea.
partea a doua a articolului cu poveşti parfumate apare astăzi, iar imaginea vine de la gabriela ilieş, pe care o rog să nu se supere că am împrumutat-o de pe wall-ul ei de facebook. şi dacă în urmă cu ceva vreme am vorbit despre romantici şi seducători, vă invit astăzi să descoperim orgolioşii şi gurmanzii … Read more
în ziua când am alungat poeţii nu se întâmplase nicio umbră pe la răspântii. numai cuvintele ardeau ca nişte lacrimi albe şi oarbe jupuiri dintr-o ceapă bolnavă de neînflorire. coborâserăm din podul ignoranţei toate pietrele stângi ca pe nişte pedepse mute, într-o aparenţă de nevinovăţie. pe culoarul rămas liber al nopţii luna îşi scutura nestingherită … Read more
curg şoaptele-ntre noi de parc-ar fi prăpăstii şi se adună pe la colţuri colb de gând, coboară peste inimi fumegând căzute, cifrele din zarul mut al sorţii. se-aprind aripile pe dealuri şi pe coaste miroase a tăciuni de veşnicie ghimpi curbi se-nfig în carnea vie şi pustie, tăcută-i umbra ce s-a prins pe oase. şi … Read more
porni luceafărul. pe cer, în liniştea cu margini destrămate, alai de stele oarbe fumegau şi parcă-n plânsul lor, împreunare de oase goale zvâcnind a rugă şi a jale se risipea în volburi, stinsă, o chemare a astrului ce se topea căzând din nemurire pe pământ, rostogolind în dor, în vânt iubirea lui regească. porni luceafărul. … Read more
purta sub faldul gros, de catifea, un lacăt greu, fierbinte, sub care inima încă dormea acoperită de cuvinte. dusese bătălii nenumărate şi umbre-i mai brăzdau privirea dar ochii-aprinşi ca două nestemate nu desluşiră, încă, fericirea. văzuse lumea toată coborând pe coama munţilor, pe ape, un dor părea că-l poartă pe pământ din satul cel mărunt … Read more
sigur că există un cântec ce încearcă să răspundă la această întrebare. dar eu ştiu… eu ştiu de multă vreme că da, primăvara începe cu tine. cântecul nu mi-a plăcut niciodată. şi da, acesta este un advertorial gratuit, încă unul, pentru mâinile care domolesc hârtia, o reaşează şi o inventează altfel decât o fac eu, … Read more
bărbatul o privea pe sub ochii plecaţi, aşa cum cerea eticheta, păstrând încă între ei tăcerea aceea ca de mormânt, însă nu din prea mult şi adânc respect amuţise, omul era pur si simplu îngrozit. o dată încheiată ceremonia de nuntă, tânărul rege- devenit împărat- se afla în sfârşit singur cu mireasa lui care şedea răvăşită … Read more