cazi lacrimă
numele tău, nezidit,
mistuie totul.
dulce lacrimă,
plânsul alb din pocale
iască aprinsă.
amară apă,
oarbă, inima soarbe
nedezlegarea.
… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
cazi lacrimă
numele tău, nezidit,
mistuie totul.
dulce lacrimă,
plânsul alb din pocale
iască aprinsă.
amară apă,
oarbă, inima soarbe
nedezlegarea.
Comments are closed.
Cookie | Duration | Description |
---|---|---|
cookielawinfo-checkbox-analytics | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Analytics". |
cookielawinfo-checkbox-functional | 11 months | The cookie is set by GDPR cookie consent to record the user consent for the cookies in the category "Functional". |
cookielawinfo-checkbox-necessary | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookies is used to store the user consent for the cookies in the category "Necessary". |
cookielawinfo-checkbox-others | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Other. |
cookielawinfo-checkbox-performance | 11 months | This cookie is set by GDPR Cookie Consent plugin. The cookie is used to store the user consent for the cookies in the category "Performance". |
viewed_cookie_policy | 11 months | The cookie is set by the GDPR Cookie Consent plugin and is used to store whether or not user has consented to the use of cookies. It does not store any personal data. |
saptesprezece silabe si trei versuri . sa fie un haiku? Frumos!
…foc si apa spre orbire sau dezlegare? Un moment rar in care forma da tonul…
aiasta ermetism se numeşte
c-o lacrimă tu mă zideşte
în apa amară,
în sarea mamară,
în dulcele scurs
ca cerneala de seară
din căli(a)mară…
(hmmm… să îţi zic ceva: căutam o rimă pentru “amară”, legat de sarea care rămăsese nerimată… şi-am dat de “mamară”, absolut inspiraţional, fără să gândesc prea mult la sensurile din spatele cuvintelor… şi deodată parcă mi s-a arătat, ca o zguduire cardiacă: “sare mamară”… sâni din care curg lacrimi… brrrrr…. şi n-am mai putut… am scris ceva pe tema asta, dar o să public mâine, că mai las Psiluneala o zi, să se coacă…
merci de inspiraţie!
se iartă, sper, cacofonia “ca cerneala” … am scris şi eu pe relativă fugă, ce să fac…
ar putea fi unul, dacă nu ar fi trei, roxana! dar cred mai degrabă că este, aşa cum spune mihai, ermetism. o experienţă şi o încăpăţânare a pisicului. scrisesem cu totul altceva pentru tema de astăzi, dar simbolistica aceea cred că mai poate aştepta puţin, altă ocazie.
dezlegare? nu-mi amintesc să fi folosit acest cuvânt, raluca ci mai degrabă negaţia lui, contrastul, deşi, recunosc, este dinadins ales. totuşi, cred că îmi scapă sensul la ceea ce spui: “un moment rar în care forma dă tonul”… adică?
se iartă,cc se iartă, mai cu seamă dacă spui că dospeşti ceva nou. şi dacă mâţul te-a inspirat, se bucură!
ar trebui să mai experimentez puţin ermetismul acesta, economia de cuvinte… deşi e greu, e răsucire.
“precum cerneala”… era simplu, scap ieftin …
ermetismul e bun, dacă-l înţelegem şi noi
… ei, şi dacă-l înţelegem – nu-i păcat să demitizăm ermetismul??
Inima soarbe nedezlegarea, dar toate celelalte pot duce spre dezlegare. Ma refeream la forma poeziei care ii da un alt sens. Putine cuvinte puse intr-o forma anume pot insemna altceva
Ai dreptate, trei sunt psi! Am semnalat doar forma poemului.
ştii cum sună asta? ca celebra “trădare să fie, dar să ştim şi noi” ermetism să fie daaar…
cum spunea şi roxana, este haiku. o cascadă de haiku în care sunt doar două negaţii, ambele intenţionate.
cuvântul este (şi mă refer la cel scris, pentru că cel vorbit este… vorbă) o oglindă. în felul lui este… o oglindă. doi oameni privind pe-ceste ape vor vedea diferit ceea ce vor şi pot.
na, roxana, cum să alegi unul singur? aici e dilema. să nu plângi ca… un crocodil?
sa plangi, psi!
şi dacă îmi vine să râd de fapt? ce mă fac?
Atunci razi, psi!
si asta este frumusetea cuvantului…
nu stiu cit e haiku, si cit e ikebana. din cuvinte
Da, Psi, asta a fost și în capul meu, parol…
fain! parol! şi-mi place mult ce-ai născocit azi.
Ce-am născocit ieri, de fapt, e scris în cel mai actualizat mod în care pot scrie eu, Inspiratoareo! Mă agăț de tendințele pe care le constat la poezia contemporană, oglindită la scriitorii recunoscuți pe la festivaluri. Ți-am spus odată că mă voi desprinde din ce în ce mai des de onirism și de suprarealism. Deși suprarealismul îmi pare în continuare un curent atât de seducător!…
mie îmi povesteşti despre surrealisme?
azi te-am inspirat eu (şi mă bucur) mâine va fi rândul meu să mă înspir de la tine, de la alţii. rodim unul din celălalt, cuvânt din cuvânt… şi mai am de şlefuit comentariul meu de la tine, mai am…