nympheas- claude monet
sursa foto: wikipedia
traversăm de puţine săptămâni începutul, cel puţin calendaristic, al primăverii, anotimp al culorii şi al florilor ce dau în rod şi din care se vor naşte iar şi iar alte parfumuri, unele după reţete secrete, păstrate prin ani, altele ce aşteaptă încă să se nască în sertarele magicienilor pe jumătate chimişti. iubit de unii, îndelung aşteptat de mulţi, martie este încărcat încă din primele zile de tradiţii dragi, româneşti: zilele babei dochia şi mărţişorul, cele care reuşesc să şteargă semnele de zăpadă din suflet, chiar dacă tabloul de afară ne mai contrazice pe alocuri.
şi pentru că aţi primit deja sau aţi dăruit mărţişoare (unul sub formă de floare venit chiar de la mine), vă propun să mai adăugăm unul, înainte ca martie să se stingă de tot, la cele devenite deja dragi, o poveste desprinsă din tablourile seriei nymphéas ale pictorului impresionist claude monet, tablouri care au reprezentat sursa de inspiraţie a lui ernest daltroff atunci când a creat, în anul 1933, pentru casa caron, parfumul legendar fleurs de rocailles, o evocare a primăverii într-un parfum tip buchet floral cu note aldehidice, mică bijuterie olfactivă într-un flacon semnat de felice bergaud despre care putem spune fără a greşi că este delicateţea în stare pură. parfumul se deschide cu note de trandafir şi iasomie într-un acord de liliac-aldehide, cu un miez irizat, ireal de alb, de lăcrămioare, garoafe picante, mimoză, violete şi umbre tulburătoare de ylang-ylang pe un pat cald, lemnos, de santal, mosc, civet, cedru roşu şi muşchi de stejar. eu cred că dacă albă ca zăpada ar fi purtat un parfum, cu siguranţă că nu i-ar fi displăcut acest amestec auriu, în clipele sale tihnite din căsuţa piticilor, în aşteptarea prinţului ce avea să dezlege vraja. şi iubirea.
atenţie însă- dacă porniţi cumva în căutarea acestei bijuterii- parfumul a fost reeditat în anul 1993 în varianta unui floral lemnos cu acord principal trandafir, creaţie a haarman & reimer, adăugându-se laturii delicate ce evocă sufletul fiecărei femei, o alta, reflectând puterea sa, căci femeia poate fi deopotrivă delicată şi fragilă, dar şi dură asemeni unei stânci. versiunea contemporană a clasicului atemporal, numit fleur de rocailles, la singular deci, se ascunde într-un flacon ce aminteşte de un vas antic căruia i se adaugă o tuşă de modernitate prin motivele florale gravate atât pe flacon cât şi pe buşon. parfumul se deschide cu note de floare de portocal, violete, într-un acord verde, cu tuşe de piersică, condimentate cu busuioc şi coriandru. notele de mijloc sunt florale, buchet somptuos de iasomie, tuberoze, ylang-ylang, lăcrămioare, iris, lilac, gardenia, mimoză şi orhidee, iar notele de bază sunt lemnos ambrate, cu santal, mosc, oppanax, cedru de virginia şi vetiver. „pas facile a cueillir” este mesajul acestui parfum extrem de feminin.
chemăm primăvara cu tradiţiile noastre, să vină iar aducând tot ce are mai frumos: florile care au dormit o iarnă întreagă în flacoanele noastre. şi dacă în iarna care tocmai se petrece ne-am permis arome mai dense, mai pline, în acord cu aerul rece, semnul de primăvară ne dăruieşte parfumuri uşoare, vesele, care nu se suprapun şi nu estompează mult aşteptata explozie de culoare şi de miros a florilor ce renasc ci, mai degrabă, o urmează. lăsăm în urma noastră amestecurile lemnos-moscate ori orientale şi purtăm la încheietură ape florale vii, exprimând bucuria, buchete florale sau chiar parfumuri de tip soliflor delicat (aşa cum sunt cele destinate lăcrămioarei, iasomiei, trandafirului despre care am mai vorbit) mirosuri amintind de les jardins de bagatelle parfumul creat din şapte sute de tipuri de trandafir alb şi de batistele parfumate din secolul nouăsprezece, epoca parfumurilor delicate şi suave.
celor care nu s-au decis încă ce parfum norocos să poarte la încheietură în aşteptarea soarelui vă reamintesc marii clasici ai primăverii (deşi mare parte dintre ei mai pot fi găsiţi astăzi doar la osmoteca pariziană): quelques fleurs de houbigant, creat în 1912 de robert bienaimé, un parfum multifloral dominat de liliac şi lăcrămioară, inegalabilul l’air du temps de nina ricci buchetul floral creat de francois fabron şi care rămâne şi astăzi un mare succes, uşor de recunoscut după buşonul cu cei doi porumbei albi, opera magicianului lalique, diorissimo de dior, opera marelui edmond roudnitska, creat în 1956 şi despre care am povestit deja în altă poveste, eau de cologne imperiale de guerlain, creat în 1850 de pascal guerlain pentru împărăteasa eugenie de montijo pentru calmarea migrenelor sale ori jicky al aceleiaşi case, parfum creat de aimeé guerlain în anul 1889, primul parfum modern cu ingrediente sintetice, cel despre care se spune că au fost necesari mai bine de treizeci de ani până să fie acceptat de femei şi care este parfumul preferat al lui sean connery sau, de ce nu, vent vert de balmain, parfum creat în anul 1945 de prima femeie parfumier, controversata germaine cellier, un parfum evocând libertatea cu acea notă de incisivă galbanum într-o cantitate de patru ori mai mare decât era admisă în curentele vremii.
dar indiferent ce parfum veţi purta în acest anotimp, fie ca primăvara să vă ajungă, să vă recunoască, să vă înflorească.
oarecum actualizată astăzi, povestea aceasta a mai apărut în urmă cu patru ani, în acea frumoasă colaborare cu clement media.
Doamna Primăvară
chiar ea…
noroc că am fost trasă de mânecă, radu! trebuia să o serbăm şi cu flacoane, acum că tot s-a decis să vină.
tooot am citit!, desi cu greu mi-am coborat ochii de la nuferi.
dintre toate parfumele, io pe Monet il vreau, sa-l admir… nu pe peretele meu.
dupa patru ani, pisoi, inca ai simtit nevoia unei fragrante de… osmoteca, mai? am dedus cuvantu’
Numai ai amintit de lăcrămioare şi am tresărit. Deci, da! Ăsta e parfumul pe care vreau să-l port Dacă strig că a fost ziua mea, aude cineva?
apoi nasture năstruşnic, mie taman alea de osmotecă îmi plac mai mult şi mai mult! fascinaţia intangibilului, crez…
io am auzit doară lăcrămioară. pe care am scris-o poate cel mai frumos ca floare a lui isus, crinul din vale şi aşa cu legendele ei. la mulţi ani, potecuţă!
la multi ani, potecuţă!
Anul trecut în mai, m-a uns pe suflet postarea aia a ta. Mulţumesc, psi!! Pup!
Mulţumesc mult, Q_SOUND!
fascinatia aia merge si la parfume? ca doara fragranta oricum nu se poate atinge?
las ca-i bine: tu cu osmoteca, mie imi ramane pinacoteca.
donşoara chiu, văd că ne înţălejem dă minune! diviziunea muncii ca la noi, mai rar!
) ori pe la grasse… deşi ideea câmpurilor acelea pe unde bântuia grenouille a lu suskind sună bine. bujetu’ sună mai chiu aşa… 
numa’ să ştii că, deşi franţa e capitala fragranţei, am reuşit să evit mereu un drum p-acolo pe la osmotecă (parfum mort?
Ai, ai… poate dă norocu’ peste mine şi se strâng aşe… cam ca la ziua Izabelei
io nu evit nimic! chiar dacă bujetu’ lui chiu e chinuit rău, mă duc să văz pânzele mele preferate. încep cu Monet(ărie) să-mi echilibrez chiulul.
impresioniștii sunt preferații mei, sunt o sensibiloasă, recunosc.
numa atâta, potecuţă?
io zic că meriţi (şi) mai mult!
Eh, aşa sunt eu… mai modestă.
q, eu mă uit la tabloo, naturlich, precum mâţa în călindar! kali..nichtiaaaa!
aşa că steie monetăria liniştită… cu tine.
pisoi, mie de la Monet mi s-a tras forma- m-am uitat și-am rămas tabloo; precum un nasture printre nuferi, și nu pot să-i las că iau apă la nas(ture).
apoi aşa-ţ trebui! ce cauţi tu la nu făr? locul tău pe laibăr, fată!
bine zici, dar nu-i vina mea! io pe laibăr ședeam, dar m-a dus conița la nufăr, că cică și nasturii necesita spălare, deși io-s curat galbenă.
așa că vreau nu vreau, de nuferi mă țin, deși io știu că Monet nu-i de nasturu meu.
ş-a chierdut şi nufăru farmecu, nu mai spală ca dămult! d’aia jindui tu dupe frantuji, cică integrare ioropiană!
ca să fiu sinceră, io mă văd integrată printre floarea soarelui, că așa îi șade bine galbenului meu, dar… în van, că la Gogh nu m-a dus. cică mi s-a urcat la cap- pe un laibăr de Gheorghe tre să șed. așa că integrarea mea fuse ingrată în întregime.
chiuuu, unde ai văst tu floarea soarelui încheiată cu nastore??? șezi pe laibăru lui gheo, că șezi bine! auzi van gheo! hiii!!! îți iei sfoara la purtare ș-apoi te miri că luneci.
De câte ori vin la tine pe pervaz, e ca și cum aș fi… acasă. Adică sunt în elementul (elementele) meu. Așa că impresionism, flori, parfum…. pisici… adică ce-ar mai putea fi de dorit? Ah… poate un pic de ciucalată
îndată coniţă! cu lapte? cu alună? ori cu multă cacauă?
cum unde? păi floarea aia are nasturele taman în mijloc. altfel cum crezi ca se poate întoarce ea dupe soare? cât despre sfoară, io știu ca tu, pisoi, cel putin în una din viețile matale o tot porți, că ți-e predestinat domnul Ghem.
ghem, ghem să-nălţăm!
stai, e altfel… ştiiiu! ghemoase păsărele pe pervazu-mi se adună, tuturor la revedere, o friptură foarte bună!
pisoi, se vede că mata ești umanitară
, nu ca mine vegetală…chiar și cu aspirațiuni astrale, tot legumă se chiamă că mi-s ! 
morcooov!
nuuuuuu, că ăla e caro_ten și, de când am fost ultima dată la manșeta unui cartofor, m-am lecuit: trefla bate caroul, iar peste zece mai sunt încă patru cărți .
acu conița a zis, ca să-mi treacă supărarea, că mă dă la nește zâne: Ce_zane. tare mi-e că de poveste îmi va fi.
bine că nu la ca_zane! că ierea rău. di tăt! numazic.
e grea viața de nasture, parcă tot într-o dungă o țin și visez la modele circulare, floricele de apa sau soare.
lasă chiu, te croşetăm mai puţin circular primăvara asta. fără amanet, într-un car cu boi, neaoş, de la noi, nastur-vodă trece, care-i şi întrece…
bine, pisoi, da’ să mă croșetezi numa bob de orez.
și ai de grijă: să nu nimerești , din grabă, vreun croșeu, că țiu la estetica urâtului nasturului meu. 
car să fie, cum zici, mare sau chiar mic, că mă știi cât de modestă mi-s, ca domnița Ursa. vod(c)a las să-i înece pe alții.
bobu’ de oreeeez al dente să hie???
ăla se tricotează doară. cu croşetu’ îi altfel modelu’ soro! 
știu, dar mergea prea fain, că doar mi-s o japoneză.
sau steluțe ar mai merge, treacă de la mine. 
și apoi, io cu croșetu’ stiu numa’ de cercuri… adecă tot la floricele ajungem.
să fiu sinceră io-s bocnă la croşetat.
da mă scot cu vorbele…
io doar la bunica am văzut croșeta în mână.
de tricotat, mamei mele îî plăcea. zicea că o calmează și că fumează mai puțin.
chiar mă miram de tine, și, si?!
eu ţi-am mai spus ţie: vezi ceea ce vrei tu să vezi. eu doar mă joc.
mă relaxează teribil tricotatul, mai cu seamă când ştiu că la capătul poveştii se bucură cineva apropiat.