te trec şi de port
pe sub coloane de cuvinte
înainte
te tac şi te spun
pe sub nori ca un fum
când luna mă minte.
şi te aud cum baţi în mine
al nitului cuvânt pe cruce
în carnea noastră
o răscruce
strigând,
albind
a tâmplei ostoită sete
când iarna toacă alb
mărunt
şi mă trezesc cu tine-n gând
te mai alung,
te mai adun
pe sub un maldăr de cuvinte
te caut în noi
şi înapoi
şi-n şoapta zilei mă ascund
ca virgula
curgând greşit
sub predicat,
sub adjectiv
te trec şi te port,
te tac şi te spun
acum.
din cauză de nuanţe.
Na ! Comentează dacă-ți poți permite luxul. Și dacă-ți asumi riscul de-a murdări cu propriile cuvinte și gânduri. Eu nu-mi permit nici una, nici alta. Așa că tac.
stai că acuși apare kenza și te miri ce mă întreabă despre fratele keaton ori belle care sigur s-a proptit în zăpadă cu liana.
la miai nu mai sper dămult, fragii ăia s/au sălbăticit di tăăt!
de ce ai impresia că trebuie să fii musai la subiect ori că ele, cuvintele, sunt așa de imaculate că ar roși dacă le zici vreo două?
şi nu, n-ar fi un lux. mie îmi place să vorbesc cu voi. ar fi o bucurie…
Ai și tu dreptate. Uneori e bine și să dai măcar „Bună ziua” dacă te lauzi că ți-au fost de folos cei șăpti ani de-acasă.
bună să-ţi fie inima, omule! aşa zicea bunicul meu, aşa am învăţat şi eu.
Ufff… am apăsat și butonul ăla de scrie-n stânga lui „Notify me of follo-up comments by e-mail” și tăt nu îmi apare niciunde atunci când primesc un răspuns la comentariile lăsate, tu-i mama ei de treabă !!! Tre să mă încordez telepatic dar, na, azi îi înnorat, e cam jos plafonul de nori și bag seama că mă-ncordez dijiaba !
Întâi un: “Ziua bună!”
Apoi am să m-ascund,
Căci șoapta mea nu-i bună
Decât în plan secund.
Frumos îți este versul
În alb înveșmântat,
Tiptil îmi este pasul
Cu care am plecat.
nu te năcăji prea tare, dane. ceea ce la voi, pe wp, răsare că așa zice propitaru’ la mine e cu plugins care uneori se supără cu securitatea hostului. am mai explicat asta, dar cui i-am spus a înţeles ce a vrut….
nu te-ncorda prea tare decât dacă vrei să (ne) râdem dimpreună, altminteri nu strica bunătate dă neuron, zic.
bun să-ţi fie sufletul, mugur! recunosc că versul ăsta a fost în doi paşi: jumătate comentariu pe la un prieten, jumătate elucubraţie potrivită dimineţii de astăzi. şoapta ta este bună de prim plan, să ştii.
am trecut și pe la Road și era să mă pierd în intersecțiile de acolo. însă, chiar dacă drumurile lui sunt de un arabesc aparent zăpăcitor, acea rețea fină de gânduri e desenată precis, fără să-i tremure mâna și , la final, ne lasă, amabil, concluzia- ieșirea din labirint. am vz că a și exemplificat prin sound. f. faine nuanțele lui, pisoi, ai avut dreptate.
vorbind este prezentul continuu al ns, fiecăruia cu toate erorile de virgulă sau gest.
și io gândeam la fel cum zicea Cristian- că n-ai ce da din taste la o poezie. te oprești, o citești și-ți umpli mintea cu imaginile ei, adică respiri emoție și pleci atât de încărcat că nimic nu te mai nemulțumește un timp. însă nu cred că cineva ar putea să murdărească o poezie, indiferent ce valență i-ar da acelui verb.
despre Keaton încă mai studiez…
aha, deci da, ai fo’ pe road-ul potrivit deci! caută te rog, kenza, “îi mulţumesc maimuţei că te-am întâlnit” la el. are un condei bun de tot, dar postarea de care îţi spun a fost, este, va rămâne mereu dragă mie pentru că atunci ne-am întâlnit noi. este un soi de ancoră, dacă vrei.
şi ca să fim bine înţeleşi: nici eu nu comentez poezia, doar simt. şi îmi plac mai cu seamă cei care experimentează mereu… citesc, tac, simt. şi uneori plec aşa, cu imagini noi în traistă.
Ei, poftim, n-are coana loc de liana mea! Păi crezi că am suit deja în pod dotările de iarnă și umblu cu ‘mneaei golașă pe coclauri? Numai mata te grăbești la primăvară ca mâța la-ncălecat gardul și mai zici că ești iubitoare de iarnă. Așe frămos cum a nins azi, cu fulgi cât capul meu de mari, mai rar vezi, chiar și iarna.
Și nu te mai lua dupe Năsturica, că vrea să te strice! Ni la ea cum te îndeamnă la bărbați, de parca-i fi umanofilă! Vaaai de mustețile tale, asta-ți mai lipsea!
fatăăăă! la noi ninje ş-acum! am gălbinit codurile, sâc, sâc!
pe un’ mi-ai umblat pe coclaur? să nu-mi spui că te-ai dat dupe mărţişor că nu te cred, daa?
şi-ţ spui în şoapte (să nu ne auză niminea): keaton e mai degrabă paseră nu uom, ar prinde bine la gheronţ aşa o vânătoare-prospătură că tătă iarna am ros la şoareci aţoşi.
Codată mai ești, soro! Codată, vezi că vine de la coadă, nu de la cod, cum ți-ar șopti ție mustețile. Normal că nu m-am dat dupe mărțișoare, c-apăi ele trebe să se deie dupe mine. Am alergat nește babe, că văz că tare le mai sucesc mințile unor duamne ce să-nchinează la dânsele mai ceva ca la icoane făcătoare de minuni. Ș-am zis să mă fac și io utilă fugărindu-le pe-ncovoiate, iara ‘mneata mă cerți c-am plecat făr’ de-nvoire.
Iar pe păsăroi, are dreptate Năsturica, e musai să-l vezi cât de teatral se dă-n spectacol în film. Acum serios, chiar e bun filmul, nu trebuie să-l ratezi!
codată, dicotiledonată, tot aia!
bine măăăi, am să mă uit la film, na! promit! că nu mai scap de voi doo! deşi nepremiat, ce haz mai are să mă uit la el? un amărât!
alergi babe? frumos îţi şade? unde-i respectul vârstii? e lumia cu fundu’ în sus, apără-ne şi păzăşte-ne! ptiuu!
Ești dură la critică! Dară poți vedea filmul, c-a fost premiat și-l ignori pe desculț. Un mațe-fripte, coate-goale, așe îi trebuie dacă n-a reușit să impresioneze juriul. Și când te gândești că a luat-o-n freză de la un paraplegic.
Numa’ din respect le alerg. Să le mențin în formă. În formă de sicriu, că mai doar au oleacă, fo câteva zile și duse-s.
stai să macin nuca întâi să le facem vecinică pomenire cu măcinici în zamă dulce. barem atâta să ai răbdare,să nu-şi dea duhul înainte.
Nu te măcina prea tare, coniță, că-ntâi li se duce buhul și numa’ apoi și duhul. Ș-apăi nu-i bine să mi te-ostenești di-atâta triabî pi-aseminea caniculî.
pardon! eu doar mimez. are robotu grijă de măcinare şi mămuca din dotare grijă de aluat. eu… cu lingura la degustare, înainte, măăăi! hăăăi, hăăăi! şi dă-i şi luptă neicuşorule!
o fi cald pe aragaz, dar mai dulce pe pervaz.
Păi zi așe, dear, înseamnă că și io mi-s mare gospodină! Cum dezgust eu lingura de atâta degustare lăsătoare de salivă, mai rar! Și mă lăsai să mă perpelesc că-s praf în bucătărie, când colo, io-s doar pulbere de sare și piper, când dau o fragranță personală bucatelor. Sunt bună, ce supa mea!
io am mai zis, da tu erai plecată brambura: aşa am învătat io, dă mică, cum că bucătăria este locul unde vii numai chemat (la masă) ori unde se bea o cafea, se mai scrie o poezie, d-astea… şi ciumăăăm! bucătăria nu e crâşmă să dea iama oricine pe-acolo…
deci am citit, deci! scrie bine și, deși mi-aș fi dorit să facă frazele mai scurte- să pună punct și să înceapă cu majusculă iar, continuând ideea- are efectul spontaneității care mai are ceva de spus, mai desface o nuanță până la epuizare. chiar și erotismul îl spune trecându-l prin imagini senzuale spre inedit, simplificându-l , pe final, la nivel de gest banal, ca un tabiet în doi. citibil și lizibil!
acu’ , ca să fie clar : dacă aș fi crezut că ești umanofilă ( iar îmi suflă Sophie tot umorul) , nu începeam cu Georgică și să închei cu alec( tot minuscul îl las ). scriam Norton, și uite așa erai ferit, pisoi, de orice virus, că iarna asta e lungă și rece. Norton îmi place mult, ca act…
Birdman este coronița lui Iñárritu , un film în care il vezi pe mexican în fiecare replică, scenă, chiar și în tobe- e peste tot, actorii sunt un pretext, ca niște păpuși de cârpă în mâinile acestui prestidigitator. un film care nu-ți lasă ragaz, te obligă să-l privești cu ochii cât cepele , să-l încasezi in creier prin toate orificiile de recepție ale tale.
iar Alice, e just Julianne.
vorbesc și nu ma mai opresc, nu mă mai termin, mereu am ceva să-ti zic, gerunzială devin. pun punct și virgulă, ca să te citesc.
‘N’afar’ de faptul că mă cerți că nu-s fomeie de casă și nu șăd locului, zici c-am învățat secretele bucătăriei la aceeași școală, soro. Ezact la fel știam și io. Numa’ că unele duamne sîmțesc nevoia să mă contrazică. Cred că au mințișoarele spălate de teveu, care-i d’intâia chicină a țării și unde bucătăreala a devenit o a doua religie.
Și poate n-o fi crâșmă, dar un păhărel de voie bună tot s-o găsi pentru ăi poftiți. Îmi încerc și io norocu’. Poți să zici și nu, dar să știi că nu se cade la așe o domniță
apoi ţ-am zis, kenza? t-am ziis! mie îmi plac frazele lungi şi îmi plac efectele vizuale iscate de cuvânt şi alternanţa asta de rece-cald, un cald până la incandescenţă şi un rece niciodată deplin, mereu e pe-acolo un foc. îmi plac reperele, mereu altele, mereu surprinzătoare, lucrurile acelea aparent mărunte pe care crezi că le uiţi şi devin centrul unor întâmplări fantastice şi în aceeaşi măsură banale. promit: mă uit la filme. curând.
norton de la norton utility? antivirusu?
ma belle, da’ te-am refuzat eu vreodat? patruj dă păhărele pui, să fie…
nu lua sama la fomei, am stabilit deja că noooi suntem de altă natură… superioară! net supe-rioară! duamne, câtă modestie am de la zăpada asta!
Pa’zeci de pahare, tăti pline ochi și gătite dupe aceeași rețetă, asta da artă, psipsină! Numa’ la tine găsesc aseminea tratație di natură superioarî. D-apăi modestia îi pt ăi modești, ori cine are pa’zeci de pahare și zăpadă la nas (da’ să nu mai zicem la nimeni, că ni leagî), numa’ modest nu se chiamă. Hai sî trăim bini! Da’ stăi, că ăsta s-o dus, acu’ îi cu lucrul bini făcut. Tot îi bun și-așa.
apoi dragă, la aşa pretini, aşa trataţiune. din toată modestia: un lucru bine făcut.
păi da, ca act de antivirusare. artistică!
cu bucătaria sunt de aceeași părere, pisoi, nu-i crâșmă, de-o cafea poate-ți rămâne și pt. mine; nasturii, când sunt galbeni , n-au voie alte licori. și oricum, celelalte fluide se servesc în fotoliu, în altă cameră, elegant… și cu căștile în urechi.
natura e superioară, fără doar și poate, e blănoasă și haioasă rău.
ţ-aş da patruj dă cafele, dar mi-i că saltă tensiunea ta prea sus!
o lecuţî di oud serveşti? că io m-am embetat di la asta de orişicâte ori am ascultat… cică face bine când faci research arab, da pi mini m-o fleşcăit tătdiauna!
https://www.youtube.com/watch?v=B124OKGUEM4
nu stiu cum de te-o fi… pe tine, pisoi, că are nota aia de mister de printre dune de nisip care te face curios măcar, iar pe final, atâta o zdrăngăne(… cum ziceai că-i zice? oud… ) ca ma ia cu fiori de frică. arabii îs mai periculoși decât vikingii, cred io. îți aruncă nisip în ochi de… nu mai vezi verde în viața ta. alți barbari.
o dăăă, pericolooşi! da şi io ştiu să mă feresc! fug cât pot de nisip, să nu-mi îmbâcsesc blănoşenia. că pe-ormă am de splălaaat!
tu poți să dai cu parfume peste blană și o faci ca nouă, da’ io … parcă mă și văd acoperită de nisip fierbinte de-mi topește și metalu’ din cap. și apoi, cum mai evoluez io la nivel de nasture pe care se poate baza omu’ , ce butonieră mai închid/ deschid când mi se crapă structura. mi se duce conceptu’, pisoi
apoi te păzesc io. ca pă ochiu den cap! ca pă şoarec! cum mişti, cum haţ!
a… bun, atunci. merem la orice barbari, N-S-E-V, muzica să fie faină, că structura mi-o păzești tu.
dacuum! cu mine eşti ca şi singură …. na, că mi s-a dus naibii lirizmu’ arab şi concentrarea…
https://www.youtube.com/watch?v=U1RxUyzSLvs
în sonată mă descurc și singură, pisoi, că doar atâta minte am și io să știu că primul simptom al nebuniei e să te crezi normal. so, îi accept lirizmu’ și-l îngheț. așa nu se mai întreabă nimeni care-i heaven-ul și pt. cine ard cazanele cu smoală.
no bine! atunci ne învărtim dupe coadă…
https://www.youtube.com/watch?v=m6fozAaMS4E
dupe cod. unu’ binar, cred, și sigur fără legătură cu vremea de afară- poa’ să dea cu fulgi sau fulgere, noi ne învârtim pe muzici.
la noi cred că şi-a dat demisia. codu’, de el zic. tăti fimeile au ieşit în oraş, îţi dai sama ce-i pe capul lui?! şi-a luat câmpii…
adică tu crezi că ne-a abandonat? io știam că rezistă, fie că-i pe câmpii sau pe vârf de munte și că nu se schimbă- nu poate fi rescris. e a doua lege a… stai că-mi scapă, în fine. nu se sperie el așa ușor.
cred? îs sigură! s-a topit aproape tot nămetu’ de azi.
pe tine te fură forma, pisoi- chiar și topit, e tot acolo. de cod, zic.
Metallica – To Live Is To Die doar sound
https://www.youtube.com/watch?v=2WdYt9VkVek
https://www.youtube.com/watch?v=lML2N4xB9GU
deci! cand nu vrei tu, nu vrei. n-ai vrut să-l pui pe Depp cu … radio în cap. okay…
ascultăm U2, var. de studio- Ordinary…?
ordinary love? mvaai, de când n-am mai ascultat u2!!! mie îmi pare că bono îşi cam pierde vocea…faţă de vertigo tour, a îmbătrânit şi ăsta. pff…
dau la schimb un john5- beat it (m. jackson cover) sau un clasic, dacă prefer: acelaşi john5-noche acosador.
sigur că imbătrânește- chiar și când te numești Bono, tot dă senectutea peste tine. sigur că nu e cea mai bună piesă a lui, chiar și filmul, pe mn, greu m-a prins. ok, beat me! totuși, să fie originalu’, și asta nu că a murit și despre morți numa’ de bine, dar măcar pt. dans, pisoi.
mmm, a lui jackson e chiar pop. prefer john5. zici că taie fier cu chitara aia.
fier să taie! o avea cu ce, io nu mă bag.
somn ușor, pisoi
somn uşor şi weekend fain să ne fie! poate am vreme de birdman zilele astea offline-oase. să vedem…
Psipsină, ți-am zis oare că-mi ești dragă? Și ca să vezi cât, am alergat cu liana-n vânt, am tras primăvara în fire și le-am legat cu blăniță albă, în cel mai colorat buchet, numai și numai pentru tine. Și-am păstrat câteva și pentru un ghem.
La mulţi ani !, Psi-ică ! Mulţi, mulţi, binie ?
mulțumesc mult, cristian. mulți să ne fie tuturor.
ma belle miau căzut mustețile, așa să știi.
Din ploaie de marte,
din stropi de demult,
te caut, te simt și aș vrea să te-ascult,
dar ceața mă-mbracă
cu verde prea crud
și trec pe sub ploaie, de tine m-ascund.
…
din cauză de mâț
Cami,
Mai comenteaza si tu pe la mine, sa-ti pot da un mail de prietenie verificata de timp.
Onu
fost. scris. iertată să-mi fie tăcerea, dacă se poate… nu e cu intenţie ci cu stare… ne-primăvară să-i spunem.