“eu nu sunt decât o pată de sânge care vorbeşte“
31 martie 1933 – 13 decembrie 1983
floarea se numeşte calceolaria sau papucul doamnei şi râde pe pervazul meu. sâmbătă i-am promis lui sava un vers… cu ea.
se înnoptase soarele în noi.
era decembrie şi visam zori:
– îmi curge prin vene o primăvară,
o nemaipomenit de frumoasă primăvară,
cu sori galbeni, înfloriţi,
adormiţi în fereastră.
se tăcuse atâta martie între noi,
mirosea tăcut a primăvară şi flori:
– îmi curge prin vene o poveste,
o nemaipomenit de frumoasă veste,
cu zâmbet galben, zorit,
cu sânge stropit,
dorul de tine apasă.
…pentru că primăvara venea mereu deodată cu el. era acolo, a lui, “a murmurelui, a sufletului, a esteiului, lui” şi a cuvântului pe care el îl iubea. poezia de faţă este numai o recunoaştere a unui dor, o scrijelire palidă pe pereţii stinşi de uitare.
Știi ce mi-ai făcut?
Una din marile iubiri ale vieții mele este Nichita Stănescu. Iar florile galbene sunt preferatele mele. Trandafirii galbeni, freziile și acum minunatele acestea care explodează de frumusețe sănătoasă și pe care musai trebuie să le am (deși nu am văzut pe-aici, prima dată le-am văzut la tine). Mulțumesc mult pisicuță! 
Zob
pisoi, purse sau slipper? ca și cum cele două articole (feminine) ar putea fi sinonime confundându-se.
mie -mi pare f. fragilă ca un abajur catifelat, grațios punctat cu pistrui roșii. pe pervaz o ții? d-asta torci tu acolo…
nichita, sava, este pentru mine idealul în poezie. măreţia!
exact acel căuş galben încare încape esenţa. am ştiut de sâmbătă că voi lega floarea galbenă de marele blond, de când mi-ai scris…
cât despre floare, poate o găseşti subformă de seminţe, dacă altfel nu se poate.
chiar este fragilă, q. impresionant cum tije subţiri, ca firul de aţă, susţin papuceii aceştia. sper ca maya să fie prea ocupată cu laibărul şi să-i ignore, altminteri i-ar fi numai buni de joacă.
by the way, ţ-am lăsat o fragranţă noo, cum ai dorit, deşi este cam tare pentru anotimpul ăsta.
noo vieți de pisică de-oi trăi, tot te prind să-ți rup mustățile de pisoi rău
Maleficent îti zic, deși parcă era din altă poveste, nu cu pisoi sigur. 
iar Hermes o fi frumos ca un zeu, da’ e doar un mit…
întotdiauna este nițel de maleficent într-un pisoi, fii sigură despre asta. ie-n fișa postului!
hermes (terre) este o realitate răvășitor de frumoasă ca miros. de-ar fi să aleg ca tușă de tutun între terre și clasicul, elogiatul, orgoliosul vetver de la guerlain, fii sigură că l-aș alege pe primul fără să clipesc. de fapt presimț că voi pune lăbonțul pe un eșantion soon: cum de o săptămână avem și noi sephora în oraș, mi-am propus să stresez niște vânzătoare.
păi, pisoi, n-ai zis că e o fragranţă tare? de pământ dă cu tine Hermes, ai de grijă!
apucături de zeu, na, de unul care s-a apucat de tutun. 
încerc să-mi imaginez cum stresezi tu nește vânzătoare… și după ce pui lăbonțul pe un eșantion, ce gânduri ai?
păi e simplu, q. maleficent, adică!
imagine … 
oool dă pipăăăl!….– bună ziua, vă pot ajuta?
– mhmmm…
– căutaţi ceva anume?
– îhîîî! – moacă de mâţ supe- un parfum chypre cuir!
-… mhmm…
-…. io privind galeş-duioos!
– ce mirosuri vă plac?
– tutun, cauciuc, azbest, galbanum, opopanax, cedru libanez, poate şi un pic de hyacint.
şi evident conuţa vine cu toate flacoanele cu tufaviţi duulci, vanilaţi, da’ nah, şanel e şanel, gherlen, clain, mvaaai, un estee loder, poate? e cel mai bine vândut parfum în america!
– aşa, şii?
o pot ţine la nesfârşit aşa. pentru că eu ştiu exact ce vreau şi ştiu sigur că fetele acelea vând nume, nu licori, istorii, conţinut. dacă cineva îţi spune că nu-i plac parfumurile dulci, cum reuşeşti să-i vâri sub nas numai flacoane roz, în care urlă vanilia????
… dar recunosc că mă distrez….dacă am răbdare.
mâţ supe e mâţ supărat sau super?
așa stresezi tu fetele acelea? mai, norocul lor că Brașov e un oraș mic: cât ești tu de pisoi, tot o să-și amintească de tine și data viitoare nu mai pui lăbonțul pe nimica
ei naaa! sunt persuasiv şi camilionic. pui blana văpsită!
deguiseee…
supe-riooor, bre! rioor! aşa e maiuşka hâzââr, aşa voiesc a fi şi eu, primul ei servant. să ne păstrăm calităţile în familie.
camilionic am citit de trei ori, credeam că iar mi-ai servit vreo tufă aromată.
supe-rioor, vai de fetele alea… e culmea ironiei, oricum, să-ți servească ție parfume, să vrea să te îmbrobodească în roz când tu vrei tutun. cauciuc cre’ ca era o glumă. și azbest.
chiar nu e glumă cauciucul.
şi, culmea, există în parfumerie, am citit io pă undeva. dar azbestul da…
şi, ironie, sau nu, tot la ele ajung atunci când cumpăr. pff… că mi-am amintit, merg joi la deschiderea douglas oficială.