… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
cea mai bună zi este aceea când: – cuvintele scrise de tine mă lasă fără respirație, ca o pasăre curbată de uimire în zborul ei. – cineva îmi amintește că peste nisipul din clepsidra prieteniei noastre lumina lasă dâre de aur, aproape invizibile (oamenii buni sunt ca aurul în nisip, strălucesc oricum). – suntem amândoi … Read more
mi se așezaseră cuvintele într-un fel, aproape ca o mirare, ca o frânghie pe care stăteau la soare rufele albe, mirosind a inocență. mi se așezaseră tăcerile într-un fel batistă înnodată peste gură și te priveam așa pe jumătate, cu cealaltă jumătate întoarsă. mi se așezase liniștea peste genunchi ca o fustă de catifea cu … Read more
pe apele nevei plutind am zărit o mie de ochi, numa pală și sânge crocodilii unui timp în care te-am iubit, amintirea dragostei ce-n mine plânge. uite, clipa-n care mi-ai zâmbit dintâi și cuvântul tainic ce mi-ai spus astăzi parcă-i piatră de granit clocotind pe apele reci, la apus. pe apele nevei timpul și-a trimis … Read more
este prima zi de mai, florarul, luna în care şi dealuri şi glastre şi grădini cântă: „veniţi, privighetoarea cântă şi liliacul a-nflorit”. sau ar trebui să cânte, dar primăvara de dincolo de ferestrele noastre este mai capricioasă ca oricând. apelăm iarăşi la poveştile din lumea parfumului, ademenind… primăvara. o poveste mai veche, de acum patru ani … Read more
roz ca de pudră soarelui, zâmbetului înveşmântare haiku pe un motiv via călin
îmi plac bloggerii brașoveni. 🙂 pe la începuturile mele ca mâț pervazier, dansator pe taste, mă gândeam uneori, privind cu jind la postările celor mai vechi, de prin alte oraşe, cum ar fi să cunosc și eu comunitatea locală. ori cum este ea de fapt. ce fel de oameni sunt bloggerii brașoveni? cum au început? … Read more
am să mă rog să îmi dureze-o veşnicie sărutul tău, iubirea ta dintâi, să nu mai ştii: zidit în poezie tu să-mi ajungi şi mie să-mi rămâi am să mă rog să plouă cu înalturi când acatiste-mi flutură pe gene şi ruga mea mirată, ca din ceruri te va ajunge iar. să-mi scrii poeme am … Read more
pocal tivit cu sânge peste margini, icoană în rastelul amintirii, culcuş de carne galbenă în patimi, stătea laleaua în căuşul zilei şi-un vânt se arcui cu boare nouă peste tăcerea de albastru-a zilei când cerul prinse-n miezul florii rouă cum se adună ochii-n cuşca milei şi-un freamăt nou, o palidă mirare în ochiul tulburat de frumuseţe … Read more
adună-mă în palmele tale. astăzi mai mult ca oricând vreau să simt cum curge primăvara printre toate emoţiile mele, ale noastre- deşi numai eu le veghez ca pe pruncii bolnavi- biete ecouri ale unui timp prea repede dus. adună-mă în gândurile tale. chiar dacă ai plecat demult, cu iubirea de mână, aşa cum ştiam amândoi … Read more
prin ochii mei trec întâmplări cu linii curbe, dezmierdând a noapte, prin ochii mei cresc vânturi, sicomori şi râd cu ochii goi icoane surde. prin glasul meu pierd vorbe coapte şi ruguri, vreascuri se aprind ca iasca, prin ochii mei, lumini de nicăieri aduc furtuna, adevărul, şoapta. şi-mi plec privirile din cer înspre ţărână, prin … Read more
vă invit astă seară pe unul dintre cele mai celebre bulevarde ale lumii, pe champs eliysees, locul unde sunt astăzi cele mai cunoscute magazine de lux, cinematografe şi cafenele pariziene şi unde, odinioară, după ce în locul grădinilor de legume s-au plantat ulmi, regina maria antoaneta se plimba împreună cu curtenii săi. unul dintre cele mai fotografiate … Read more
cândva, acum cinci ani, apărea în virtualia, mai exact în casa wordpress, un blog numit pisica, continuare firească şi atât de des întâlnită a tentaţiei, a nevoii de a comunica, de a transmite. şi recunosc că am pornit pe acest drum- des sugerat de o prietenă aflată acum departe care îmi cunoştea deja plimbările virtuale şi … Read more
obicei interzis o vreme, coborârea junilor în cetate şi petrecerea de la chetre sunt evenimentele care încheie sărbătorile primăverii în oraşul nostru. sigur, ar mai fi şi maialul care va fi de rusalii, dar acesta este mai puţin cunoscut şi mediatizat. în episodul de astăzi al poveştilor din căldarea de lumină a braşovului vă invit … Read more
prin sângele meu. cresc întâmplări cu gust de iută, nervuri de pasăre atinsă de furtună, cresc marile năvoade când inima nebună ca iasca se aprinde în noaptea asta mută prin sângele meu. mereu însetate curcubee coboară, domolind întâmplarea, amintirea dintâi prin palma mea deschisă ca un cui mi-e inima un ascunziş de căprioară. prin sângele … Read more
am avut cândva un vis. părea imposibil de costisitor, dar eu mi l-am scris pe colțul batistei, așa cum făcea bunica pe vremuri, ca să țină minte, “to do list” în varianta arhaică, dar atât de eficientă pentru că- îmi amintesc- bunica vedea nodul şi se lumina de-odată, cu ochii ei mici, căprui-verzui, pe care … Read more
oamenii ţi se aşează pe gură ca un secret cu o mie de chipuri ca o mie de oglinzi repetând un cuvânt, oamenii se pun înaintea gândurilor şi te cheamă, te cheamă râzând, grăbiţi, ocupaţi să rupă din tine o bucată de soare, o steluţă de os, oamenii te întorc adesea pe dos ca pe … Read more