cineva dă buzna în viaţa mea.
să ne punem un şorţ, să aprindem lumina.
poate vrei o cafea
cum stăm aici,
rătăciţi printre vorbele încă ascunse
ca un fum iluzoriu, de ţigară uitată.
să facem o pâine nouă
ori un pretext
pentru întâmplarea aceasta
că cineva,
apărut de niciunde,
dă buzna în inima mea.
eşti chiar tu?-mă întreb
şi-mi amintesc că iarăşi am uitat
să cumpăr cafeaua,
peşcheşul gândurilor pe care le-ai ascuns
după uşă.
cineva dă buzna în viaţa mea.
nepotrivit moment,
eu tocmai fusesem chemată
la căpătâiul umbrelor
care înghiţiseră astă noapte
toată dulceaţa din borcane.
poate vrei un gând,
poate ar fi mai potrivită o lacrimă,
să serbăm cumva întâmplarea aceasta
că cineva,
apărut de niciunde,
mai bate la poarta din inima mea.
-eşti chiar tu?- te întreb
deşi fără cuvinte,
prea târziu ajuns în decorul acesta
din care chiar şi eu lipsesc,
eu şi inima mea.
https://www.youtube.com/watch?v=aLR_bSzPTiY
Cineva dă buzna pe pagina ta
Uneori fără cuvinte
Poate cu un zâmbet doar…
genial
Buni di tăt!
cine e buni, Sava? nu-i niciun arab aici
pisoi, ce sa zic… sa-ti pui sortu’ si sa nu ai cafea in casa??? cum sa uiti, mai? e drept, era cineva, un oarecare, da’macar o lingurita de dulceata si un pahar chior cu apa, asta pt. ca tu lipseai. si inima ta.
fac si io ca Ratzone, genial ! cu tot cu piesa
corect este, kenza: nu mai este niciun arab p-aici. a fost… cândva… acum e prins cu time freezinguri.
e prea mare cuvântul ăsta, radu. și știm amândoi că da.
dulceț pofteai, fată? den șoarec crezi tu că fac io dulceț? naaaa…. gem(ial) mai bine. dă prună.
arab, zici? adica acu’a inghetat? parfume sa fac din el, pisoi
din anowen? perfume d’anowen? eau des merveilles et camille? o, la, laaa! zic şi io ca audrey hepburn: c’est l’interdit! by hubert givenchy…
io pofteam o cafea, da’ziceam de cineva sa-l fi indulcit, baremi data viitoare nu mai da buzna
ma mir de Beth… inca mai poate canta si arata fain, nu credeam ca o sa se mai adune sa mai cante pe o scena.
cafia n-avem, precum am scris. serios, am uitat ieri să cumpăr cafea. de fapt n.am vrut să ies din casă…
iară beth… vine în românia, aşa am înţeles, că are să fie conţert numai că am uitat când.
vine cu Joe? io pe el l-as asculta. solo ala de la final face toata piesa.
vine cu bandu’ ei. pe 21 iulie, am verificat acum. şi da, sunt de acord totalmente cu ce spui… joe, slash, face păreche bună cu ei.
Mâț, pentru poemul acesta cât și pentru duetul sublim Beth & Bonamassa, am adus eu și cafeaua, și țigările… (bine, în mâna de la spate, țin și-o dușcă de cognac, de stins offf-ul din piesa asta)
Îmi deschizi, dară, ușa aia? )
o dau dară dă părete, cum nu! și o dădeam oricum, c-așa-i frumos să-ntâmpin omu drag.
ciumăăăm? hai că am luat cafia între timp… de la kiosk.
da mie-mi plac aburii de cafea, sa fiu invaluit in ei si mireasma lor. iar de aci gandul ma duce la miresme exotice, despre care se spune ca te fac sa vibrezi, ca intr-un dans turcesc.
Onu
Psipsină, vreau și io să viu la cafia! Mai ales dacă poate conține și urme de cognac. Să nu-mi zici că s-a gătat.
cum să se gate ceva ce ţiu dioparte numa’ şi numa pentru blănoşimea mneavoastră? cuum?
Cuvintele-ți mă ung pe blană și licoarea pe gâtlej. Curat noroc să mi te am!
cui nu-i place cafeaua pe care turcii au făcut-o motiv de stat în cafenelele lor, onu?
apoi credeai că am uitat să pun? haaaa… pe liana matale a bântuit senectutea cumva? sper că nu mă căuta pe mine…
Ce senectute, dear? Acum, când a lovit-o primăvara cu directa de dreapta? Cu aseminia vorbe grele să-i rănești sentimentele, doară o știi cât e de simțitoare La mata eufemismele nu s-au întors din țările calde?
care ţări calde, surioară? iară e nămet la noooi!
Păi cred și io! Cu mata la cârma incantațiilor, cum altfel?
aoleooo! să nu te auză careva! or să-mi iasă vorbe că am pile la împărăţie şi dau cu nămetu după cum am chef…
Cami,
eu nu cred in uitare, ci doar in neatentie, cand gandul furat de pasiune, nu mai este el, ci devine propriul lui sclav.
Iar atunci, toata lava unui vulcan, fie ea si de spuma de cafea, nu-l poate aduce la realitate.
Dar, cu spuma cafelei turcesti, intrata in analele gustului rafinat, mi-ai amintit aproape sensibil de Galaţi, de Brăila şi de Tulcea.
Onu
Apoi, când te-am spus io la lume? Se știe că o blănoasă acoperă pe alta și o mână spală…ceașca de cafia. Că doar nu credeai că mă duci cu zăhărelu’. Nu știi că la mine-i musai să fie amară?
uneori, onu, este necesară uitarea. nu spun că eu cred în uitare, dar cred mai degrabă în prezent decât în trecut (fără a nega importanţa sa) căci la nivel de individ, ce ne-am face dacă am purta cu noi toate tristeţile de odinioară-ştiut fiind că ne amintim mai lesne durerile decât zâmbetele…
cafenea turcească din zona de care spui, eu nu ştiu. nu am ajuns niciodată prin acele locuri, dar ştiu cafeaua din stambul…
amară şi neagră precum ceriul gurii de mâţă are să hie, surioară!
o mână spală ceaşca… şi doo blănoase… putina!
Păi da, că nici cafia n-am beut și nici gura nu ne pute-a cognac. Tu te scoți cu iarba mâței, că cine cade-n patru picioare, departe ajunge
vreai să te învăţ şi pe tine să sbori fix pe cele patru lăboanţe? acuşica te-nvăt! da musai trebuie coadă pentru egzerciţ! să faci coadă den liană întâi!
Și cine spală putina altuia, cade-n patima beției.
Fiecare blănoasă pe coada ei piere.
halooo! la noi la ţarăă răchia se ţine la butoi şi brânza la putină, soro!
Io știam că răchia se ține în gură. Doar ce-am poftit la alcooale și citisem că rochia se ține la butoi. Și io învățasem că trebe s-o țiu pe mine. La țara ta spun așa că sunt zgârie-brânză. Și tu ce te iei de ăștia cu caș la gură?
maimuţă cu rochie? la ce-ţ trebe rochie, fată??? mă sparii!
ş-apoi da, cineva tre să le şteaargă şi ăstora caşu de la bot că prea se hlizesc la noi. pă criza asta!!! neam de brânză! pfff…
Pentru aparențe, dear, ca să nu-mi bată dosu-n roș. Io de mine ziceam de caș, c-am încurcat ulcelele și-am pângărit putinile, dar îmi place mai mult când zici de alții. Așa că mai bine mă fac că plouă, că tot stă să ningă.
apoi de tine ştii că nu mă pot lua, blănoşime. eşti deja intrată în panoplia de intangibili şi aproape sufeltului… recunosc, ce să mă fac acuma!
bine, fie, rochie dă aparenţe. barem te-ai dus la o casă di modă mai acătări sau mi te-ai îmbrăcat cu primul halat găsit în cale???
M-am duuus, la casa di toleranțî. Acolo au cele mai la modî trențî. Halat n-am putut sî-mi ieu că n-o aflat nimeni cât coastî.
aolio! maimuţî cocotî??? mvaaaaai! sigur e rochie ce ţ-ai loat sau mai mult guleraş???
Rochie, soro, CocoCanalî, ce nu-i clar, că doară miroase de la o poștî
sigur nu-i de la canakkale-kilibatîr? o fi v-o turcismă cu eticetă cosută în grabă să-ţ ia minţile şi bruma de bănet! a dat mult pă ie???
Muuuult bănet! Rochia n-o fo’ mult, da parfonu’ m-a despuiet. Că rochia-i doar o părere, îi dai de urmă doar dupe iz. Ie ca când ar fi, da’ nu ie. Ș-apăi, de-aia o fo’ scumpă. Da’ dosu’ roș’ cu cheltuială se ține și chelu’ cu obrazu’ fin.
îîîuu! ce-i lipsa maimuţii! tichie!!!! parcă şi văd că ai amanetat liana pentru părerea aia de-i zice androc-şanel ş-amu să te ţii, o să hălăduim pă joos… deja mă doare capu’! cum dispari, cum faci o boacănă!!! crescu’ datoria externă a rumânii den cauza ta! să te ţii rată a inflaţiei, o să vie ăia cu costume negri să ne ia dă urechi că nu respectăm călindaru şi bujetu!of, of, măăăi, măăăăi….
Offf, țara arde că mi-am loat rochiță noo și psipsina bujetă ca mâța-n călindar. Io nu amantez liana nici dupe vrejul de fasole. De asta să nu te-ndoiești oricât bugeți să iegziști!
Cami,
Îmi place cum grăieşti.
Parcă dulceţuri îmi seveşti.
Cât despre cafeaua de Stambul,
Nu am multe ce să spun
Presupun însă că acei de care eu am amintit,
Tot din Stambul vor fi venit.
Onu
cu siguranţă de acolo, onu, cu siguranţă. turcii şi tătarii s-au întins prin lume, lăsând (şi) obiceiurile lor de care ne bucurăm şi noi, astăzi.
Mi-ar place sa adulmec mireasma unei cafele facuta pe nisip incins!
Chiar mi-ai starnit o pofta aproape ca de pe timpul navalirii tatarilor, descrisa prin carti.
Onu
Vad ca-i animatie la tine!
Dau si eu buzna si… am dorit doar sa te imbratisez!
Un gand bun
cum ştii deja, cita, în weekend sunt offline. azi am fost la târgul de cărţi, am râs soarelui… dar reluăm agitaţia de mâine.
o îmbrăţişare mare, mare, ţie-