pe champs elysees

vă invit astă seară pe unul dintre cele mai celebre bulevarde ale lumii, pe champs eliysees, locul unde sunt astăzi cele mai cunoscute magazine de lux, cinematografe şi cafenele pariziene şi unde, odinioară, după ce în locul grădinilor de legume s-au plantat ulmi, regina maria antoaneta se plimba împreună cu curtenii săi.

unul dintre cele mai fotografiate şi cunoscute bulevarde pariziene, este locul în care, la nr. 68 şi în anul 1904, şi-a deschis porţile maison guerlain şi de-a lungul căruia vă invit să ne plimbăm în căutarea unei alte poveşti despre o floare numită mimoza, cea care a constituit miezul parfumului creat de jacques guerlain cu ocazia inaugurării acestui magazin, şi care a fost relansat în anul 1996.

parfumul iniţial, omagiu al casei pentru bulevardul căruia i-a împrumutat numele, a surprins prin compoziţia diferită de creaţiile de până atunci ale casei, în flaconul din cristal de baccarat în formă de broască ţestoasă neregăsindu-se acordul guerlinade, marele secret, dar păstrându-se înclinaţia pentru rafinament şi lux. în variantă relansată el este total diferit, păstrând practic numai numele predesesorului şi este o încercare de armonizare a tendinţelor momentului cu stilul casei, este un parfum de zi, un buchet floral cu acord de mimoză şi note verzi, iar flaconul, creat de robert granai este un imn destinat femeii, evocând prin liniile sale curbele trupului feminin.

pe marele bulevard parizian trece o femeie. o recunoşti după râsul ei cristalin, după mers, după dâra de parfum care o învăluie şi care este însăşi ritmul vieţii ce o înconjoară, caleidoscop de emoţii, explozie de fericire pură, ca o spirală mereu ascendentă şi fără de sfârşit. este o femeie ce poartă în suflet promisiunile unei mari iubiri în freamătul ameţitor al oraşului iubirii, cu încrederea neclintită că undeva, aproape, poate la una dintre cafenelele luminate, este cel care o aşteaptă la rândul său, cel care o va împlini. asemeni mimozei ea se va închide în îmbrăţişarea lui pentru ca apoi să explodeze într-o ploaie de lumină şi petale galbene. ea este frumoasă, ea este tânără, femeia ascunsă în sufletul oricărei femei, vioară ale cărei corzi vibrează sub atingerea arcuşului potrivit.

parfumul ei, champs-elysees, se deschide cu note verzi de frunze de mimoze, floare de migdal, anason, coacăze şi violete, miezul este un buchet de flori în care străluceşte mimoza acompaniată de trandafiri, bujori, iris, ylang-ylang, heliotrop, câteva lăcrămioare şi liliac, iar notele de bază sunt dulci, vanilat-ambrate, cu lemn de cedru, santal şi migdal, mosc şi hibiscus.

numită şi acacia dealbata ori mimosa pudica, floarea despre care vorbim astăzi a fost cultivată la grasse din anul 1839 fiind adusă din australia. mimoza este un arbust micuţ cu frunze asemănătoare ferigilor, care se repliază dacă sunt atinse şi îşi revin în 30-60 de minute. florile mici, galbene au miros dulce, mielat, fiind din aceeaşi familie olfactivă cu irisul.

mimoza se recoltează în perioada februarie- aprilie iar uleiul esenţial se obţine prin extracţie cu solvenţi volatili, iar compuşii chimici care redau mirosul ei sunt acetofenona, folosită la scară industrială, benzoatul de fenilglicol cu miros de zambilă-mimoză sau magnolanul ce aminteşte de magnolie şi geraniu.

cu o notă floral verde şi, aşa cum am mai spus, dulce, ea se regăseşte în parfumurile de tip floral (soliflore mimosa ori buchete florale) în notele de mijloc, primul mare parfum destinat ei fiind farnesiana -caron (1947). givenchy a folosit-o în masculinul l‘insensé, dar şi în parfumeria feminină, în amarige şi hot couture, casa guerlain, pe lângă parfumul deja amintit a dăruit lumii après l’ondée dar şi l’heure bleue, cel pe care jacques guerlain l-a dedicat soţiei sale lily; mai apare în eden – cacharel, demi jour – houbigant (parfum recreat de dana în 1998) sau în byzantine – rochas, iar parfumuri soliflore tip mimosa regăsim la l’artisan parfumeur – mimosa pour moi ori annick goutal – la mimosa.

pe străzile inundate de lumină ale oraşelor trec mii de femei purtând în sufletele lor câte o floare galbenă de mimoză, gata să înflorească în iubire. în atena, paris, bucurești sau tokio, pe malurile tamisei ori ale amazonului, o mimoză ascunsă în patul ei de catifea roz vorbește despre femeia din noi, cea care, asemeni lui sophie marceau, imaginea relansării acestui parfum, pășește liberă și râzând pe… champs-elysees.

această postare a fost scrisă acum patru ani, una dintre rarele mele scrieri parfumate cu dedicaţie pentru prietena mea, lora.