pe apele nevei plutind am zărit
o mie de ochi, numa pală și sânge
crocodilii unui timp în care te-am iubit,
amintirea dragostei ce-n mine plânge.
uite, clipa-n care mi-ai zâmbit dintâi
și cuvântul tainic ce mi-ai spus
astăzi parcă-i piatră de granit
clocotind pe apele reci, la apus.
pe apele nevei timpul și-a trimis
blestematele fiare, mestecând hulpav
viață și nădejde, tot ce am iubit
și le-am dat azi un suflet bolnav.
și a doua poezie (inspirată din textele annei akhmatova din volumul cartea a șaptea)
cu ochi de foc, lucind în ape
ori de sub geamul prins în fum
cu trupuri grele, blestemate,
de piatră măcinând pe drum,
ziua de ieri și din păcate
și mâinele visat de-acum
ne-nghite pe nemestecate
el, timpul, când iubirea-i scrum.
joacă pe o temă dată de vladimir la care a participat și sonia
Mi-era dor de o joacă. Chiar şi aşa cu versuri şi crocodili.
hai că ți-au ieșit tare bine versurile, sonia! și ție, dar mai cu seamă lui vladen, deși la el e de înțeles că doar e de-al ahmatovei.
V-am prins! Vă jucați singuri?
era publică joaca,roxana! și demult anunțată chiar…