prin sângele meu. cresc întâmplări cu gust de iută,
nervuri de pasăre atinsă de furtună,
cresc marile năvoade când inima nebună
ca iasca se aprinde în noaptea asta mută
prin sângele meu. mereu însetate curcubee coboară,
domolind întâmplarea, amintirea dintâi
prin palma mea deschisă ca un cui
mi-e inima un ascunziş de căprioară.
prin sângele meu. cresc neștiute zvonuri de rugină
la ridicatul alb al primăverii în copaci
prin mine anii trec și curg săraci,
și dintr-o dată eu mă simt străină
de sângele clocotitor, fierbinte
care coboară-n mine întâmplări
prin mine trec și risipesc în zări
vreo două puncte și o mie de cuvinte.
Ce poezie frumoasa. Esti foarte talentata.
de ce ai pus punct dupa “prin sângele meu”? doar unul adica… ca sa vz ce ma roade pe mn.
la poezia asta ”ai slefuit” nu gluma… se aseaza asa frumos si cuminte versurile in strofa, incat daca inchid putin ochii, am senzatia ca o citesc intr-o carte si, repede, ma uit sa vad cine semneaza.
dintre toți oamenii de pe lumea asta eram sigură, chiu, că o să mă întrebi, că tu o să mă întrebi de acel punct.
am șlefuit puțin spre deloc, de ce să te mint!? după publicare am schimbat ultimul vers de la strofa doi, iar punctul a apărut intenționat, după ce scrisesem deja poezia. este, dacă vrei, o separare voită între subiect și predicat ca o pauză, ca o ezitare.
erai sigura, da?
asta ma face sa ma gandesc la cat mi-s de unica, a nu se citi ciudata. 
si am vrut sa ma abtin. 
s-ar putea sa fie de la tigari… chiar, ce tigari fumezi? 
pisoi, sa nu zici ca si p-asta ai scris-o pret de o tigara.
mie îmi placi aşa cum eşti, q. prin colbul ăsta de linişte al blogului meu, mă bucură apariţia ta şi sper să ştii asta.
eu am mai spus că scriu uşor şi cred că de vină este faptul că citesc multă poezie, dar, uite, mă chinui de o vreme să reiau o poveste sf (căutătorii de lut o cheamă şi s-a ales praful de ea pe blog) şi o tot abandonez. am un personaj nou-nouţ, îl şi văd, da’ după trei- patru fraze mă plictisesc şi dau stiloul deoparte. 
am scris ceva mai mult de-un lm roşu, dar numai pentru că mi-a sunat telefonul şi m-am întins la vorbă.
nu e chiar ‘colb de liniste’… mai, da’tre’sa pricepi ca, de fapt, la poeziile tale nu e nimic de spus. in afara de laude, poate, dar care si alea s-ar putea sa sune ciudat, fiind tastate. mie de la nasturi mi s-a tras, stii
si acum ma surprinzi: un mâț pervazier cu chef de joaca si taclale, si asta dupa ce ne trantesti astfel de poezii. 
la unele poezii imi pare ca ti-ai dat mai mult ‘osteneala’, par taman bune de dat la tipar. cu punct cu tot.
daca e vb de s-f, pune mana pe stiloo si lasa plictisu’!!
poate o scoti din drama si, daca s-ar putea, sa-i dai o nota de umor, precis nu se supara nimeni. 
pricep şi ştiu că scrierea mea e mai puţin dezlegătoare de limbi, mai cu seamă că am toot spus ce părere am eu despre “laodă”. la un altfel de praf mă refer, unul chiar asumat. altfel, ştii că-mi place să povestesc, să râd, să tropăi pervazier.
“căutătorii” este deja pe-aici, în bucăţi disparate. dacă îţi spun că am început-o în 2011…pfff… halal mâţ trudnic mai sunt!
altfel spus, tu, desi ai enuntat aproape amenintator ca nu accepti laudele, ai vrea ca lumea sa vina si sa tulbure linistea blogului tau cu vorbe, chiar si fara rima , sa povestiti si sa radeti- asta-mi pare ca o ecuatie, nu stiu exact de care grad
, sau ca o cursa cu obstacole atat de inalte, ca sigur te alegi cu o fractura… deschisa, la finalul careia tu ai vrea cat mai multi castigatori, sa sporovaiti . oricum, aduce a logica feminina. 
pisoi, intre teama ca nu te citeste nimeni, sau f. putini, si laicul de circumstanta, deloc atenuanta, a intrat colbul, uneori si te bucuri de prezenta mea. poate n-ar fi rau sa schimbi ceva. poeziile tale sunt prea bune pt. a sta in ‘colb’- posteaza-le macar la fetele din cercul de literatura. 
“teama că nu mă citeşte nimeni”? he, he! eu cred că mă citeşte fix cine trebuie. altfel, experienţele mele cu cercurile literare (şi pătratele) se traduce prin aceea că matematica în general şi geometria în special au fost răul necesar pentru mine o punte unde există şi “întristaaare şi suuuspiiiin”.
să uităm de(spre) ele cât mai repede. să uităăm!
cu butonul de laic am rezolvat uşor. (o vreme mă bătuse gândul să închid şi comentariile, dar… )
esti imposibila! cre’ ca esti mai incapatanta ca mn, surpinzator…
- prin precizie. acolo, totul e limpede, definit, incadrat, n-ai nicio confuzie sau angoasa. 
iat math, in special geometria e frumoasa tare- nu stiu cum de nu ti-a placut tie?!
tu ziceai ca putini citesc. dar daca e ‘ fix’…, e bine, desi io cred ca unii n-apuca.
mi-au plăcut literatura, filozofia, literatura, filozofia, literatura, filozofia şi chimia. matematica îi frumoasă ca un ciuline pă câmp! foaaarte! noroc că uit repede!
mai, si ciulinii fac flori, deci is frumosi prin… silogism
ca doar toate florile is simbolul frumusetii, nu? 
si nu e cazul sa te balbai!
cei care nu apuca, in sensul ca nu esti suficient de traficata. mai, gata, stiu ce-ti tre’ : pisoi traficant de metafore , asa te numesti, s-a zis cu pervazieru.
stai aşa! stai aşaaaaa! unde vezi tu trafic dă metaforă? că acuşi vine anafu şi-mi cere impozit pe foloase necuvenite! aolio!
sezi bland, ca nu-i caz penal decat de la trei mii de cuvinte in sus. la tn e loc de un penar, asa, sa-ti tii stiloo’
si parca nici trafic n ar fi la cat o dai da pereti, un trafalete s-ar cuveni. 
sunt tristă. bocnă!
pisoi, pereții tăi sunt fățoși! și cam fițoși, că le-a intrat în cap că ar putea fi o bibliotecă plină de cărți, deși singularul e evident. poate de aceea uamenii, și un pisoi
, tot așează pă pereții ăștia ce ar trebui să stea în coperțile unei cărți cu file de hârtie.
ufff… iar începem.
nu vrei mai bine să-ţi trudesc un laibăr? bun la frig, la învălit hârtia…
nuuu!!
tu impleteste cuvinte, intre doua fumuri, firele imaginatiei nu de lana. chiar daca mie mi e mereu frig, gasesc io cu ce sa ma infasor. si aseaza te odata in carte, sa inchid si io netu, ca ma oboseste rau. 
uite-acuşi mă aşez…. la somn!
cartea aia de care zici tu sună a somn. vecinic. 
frumos poem. versul ăla… cu rugina, l-aș fi făcut ”trec zvonuri de sare și rugină”
dar e numai o părere.
da, ar merge şi sarea, renata! ia să “cântăm”…
Mi s-a părut c-o văd pe Dr. Kat umblînd pe aici furiş…
), poate s-ar îndura vremurile bune de noi, să revină. Puţini am mai rămas, ne prinde rugina în atriu(m)… 
Ce-ar fi s-o tragi un pic de mînecă (şi nu de coadă