pocal tivit cu sânge peste margini,
icoană în rastelul amintirii,
culcuş de carne galbenă în patimi,
stătea laleaua în căuşul zilei
şi-un vânt se arcui cu boare nouă
peste tăcerea de albastru-a zilei
când cerul prinse-n miezul florii rouă
cum se adună ochii-n cuşca milei
şi-un freamăt nou, o palidă mirare
în ochiul tulburat de frumuseţe
lalea-pocal tivit cu-nfiorare
când primăvara asta dă bineţe.
doar o lalea şi o eternitate
cu sânge cald, prelins încet
mi-e primăvara asta o cetate
în care doarme soarele-cadet.
no, că m-am văzut și obiect de tag
. frumos brodezi mătăluță cu vorbele
constat astăzi, călin, că mi-a fost dor să scriu pe pozele matale. dor şi drag.
mai lipsea muzica de la max, dar o să vină şi ea.
Vine ea…
Vor veni şi nişte lalele frumoase!
le aştept cuminte, max!
CU SANGE CALD, PRELINS INCET….