… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
foto: dincolo de cortina, libris. pe mama Dariei o cunoscusem așa cum cunoști lacrima și cuvântul, așa cum cunoști strigătul și durerea pe care le vezi, le auzi, încerci să le înțelegi, dar îți rămân până la urmă exterioare. tragi aer în piept, spui o rugăciune dacă știi și crezi și până la sfârșitul săptămânii … Read more
soarele se așezase să doarmă ca un câine de pripas, bucuros că își găsise, fie și numai pentru o noapte, camarazi alături de care să treacă întunericul și cărora să le simtă prin somnul ușor, căldura trupurilor. cineva făcuse focul. limbile lui mari, roșiatice cu luciri de șofran, se ridicau în aerul încă fierbinte. în … Read more
pe vena cavă te simt crescând ca o pată albastră uneori în formă de pasăre uneori ca un delfin. analizele îmi ies proaste de cele mai multe ori şi înghit flacoane întregi de pastile disperată şi fericită că eşti. îţi simt iadeşul intrând în vena mea cavă, mi se strangulează până şi gândul şi … Read more
uneori mi se așază pe umeri o pasăre. cu botul curbat, aproape rotund, amușinând aerul precum un câine, uneori mi se așază pe umeri un gând ca o îmbrățișare de sare din mare și soare peste pleoapele albastre, tremurând, uneori mi se așază o lacrimă ca un nod de batistă strângând toate zbaterile a zbor … Read more
mama Dariei ne-a anunțat cu puține zile înainte de cea de-a doua ediție a alergărilor noastre brașovene, cele deja știute, alergările pentru strângerea fondurilor necesare construirii primului spital de hematologie și oncologie pediatrică din românia, că va fi alături de noi. și a fost, așa cum a promis, aducând prăjituri și apă pentru mica comunitate ce … Read more
mi se prinde urma rochiei de gura ta, mi se prinde lacrima de gene, mi se arde azi în calea ta, cer de diademe. mi se prinde urma mâinii de obraz, mi se prinde floarea de cireaşă, mi se pare astăzi un răgaz, noapte de caleaşcă. mi se zbat pe gene căluşei, mi se … Read more
construit între anii 1421 și 1436 de către breasla al cărui nume îl și poartă, bastionul țesătorilor din brașov este din luna mai locul de pornire al alergării noastre lunare pentru spitalul de hematologie și oncologie pediatrică pe care asociația 1 leu și-a propus să-l construiască împreună cu noi, om cu om și leu cu leu. pentru că… … Read more
un fluture alb mi se zbate pe week-end, cât o unghie este de mare, ca o coadă minusculă de sapă îi este miezul de care stau agăţate, de o parte şi de alta, privind în direcţii opuse cele două aripi aproape transparente mirosind a chiverniseală. pe minte mi se zbate un fluture, periodic şi nu … Read more
o uşă închisă, sticlă mată şi rece prin care lumina nu învăluie, gând dejucat de reflexie şi în spatele ei eşti chiar tu: biet om din carne, fleşcăit ca o floare căzută la datorie, sub o ploaie de raze solare, sub o greutate de nori deveniţi apă, un om din oase şi gânduri, marionetă cu … Read more
deșert pe tâmple, amintiri brumate din alte anotimpuri ce s-au dus, un galben iluzoriu, amărui, topit ca un desen tăcut, din lut, al zilelor ca frunzele în toamnă cu aripi lungi, cu rochii lungi tăcere atingând pământ, melancolie desluşind a plâns tot ce s-a risipit, s-a adunat şi dus şi tot ce-n joacă am atins … Read more
se-așează timpul pe podele înmărmurind în piatra goală iubirile ca într-o oală, se-așează dorul pe nuiele și cât mai stai, la asfințit, ca un soldat cu tolba goală în care timpul se răscoală naintea frunzei, adormit să știi așa, că te-am iubit, cu inima bătând domoală, cu timpul meu prelins în oală din adormire în … Read more
când cobori în corona dinspre poarta șcheilor, pe strada mică, tivită cu amintiri și istorii aproape uitate, numită cândva ulița albă, la numărul 14 te întâmpină o casă de culoare verde, cu tencuiala cam căzută. clădirea aparține bisericii evanghelice și în ea a funcționat bună vreme… o grădiniță. pe la jumătatea secolului al cincisprezecelea însă, … Read more
mușcat pe jumătate, timpul ni se risipește pe la încheieturile acestei banale îmbrățișări cu care ademenim, ne ademenim. crezusem că ai să mai vii, o dată, încă o dată, așa cum se întorc păsările călătoare după furtună, aducând speranța și promisiunea că viața… … că viața aceasta a noastră, acoladă în care înghesuim la repezeală … Read more
noi ne-am vândut anonimatul pe-o strângere de mână, când eu cu sufletul să te cuprind aș fi vrut, mi-e amintirea clipei toată ca o vină în care numai eu am încăput. noi ne-am vândut silit, ca-n negre execuții, clipirile și zâmbetul rotund, când ne priveau amestecat recruții prin azimutul fals al unui gând. noi ne-am … Read more
ne ard mocnit pădurile din gând, se mistuie copacii în neștire și-n asfințitul vorbelor, tăcând, e un amurg fierbinte de iubire. se sting pădurile din suflet și arzând, ca o icoană sfâșiată de uitare cu gene lungi și reci, albite-n plâns, tăcerea noastră doare, moare. e asfințitul altei zile pe pământ când soarele se duce … Read more