atunci când am ales această piesă, în ideea că avusesem deja scriere pe cuvânt și pe imagine în joaca inventată de sonia și vladen (eu aș fi vrut ceva din axion esti dar sonia fuge de greci 
) mă gândisem la ce îmi amintește mie această piesă: o auzisem la un curs, la unul dintre acele magice cursuri petrecute într-o perioadă destul de răvășită pentru mine (o luam din nou, a câta oară? de la capăt), dar fiind departe de casă și de grijile cărora le-am găsit până la urmă rezolvarea, trebuia să fiu cu oamenii, lângă ei. liubi va rămâne mereu pentru mine amintirea aceea dintr-o pauză de curs în care discuția despre rock, nordici, obsesii muzicale și perfecțiunea unui vers risca să devină ea însăși un curs, unul intens, de câteva minute cât o respirație și o eternitate . liubi este o piesă primită și voi purta mereu prețuire omului care fără să știe mi-a făcut un dar într-o zi de iarnă, la doi pași de poarta sărutului. aș vrea să cred că știe asta, că sunt recunoscătoare clipei, întâlnirii.
apoi, apoi am găsit- zilele trecute- traducerea versurilor- și m-am gândit că poveștile de adormit pisica ar merita și ele o continuare, ca multe alte texte începute cu ani în urmă. pe jumătate este conturat ceea ce aș fi vrut să scriu însă… iar m-am răzgândit. 
poate pentru că astăzi, când the king of blues le cântă îngerilor sau cerului sau altei lumi, rețelele de socializare sunt inundate de piesele lui ca și cum toți am fi devenit fani (sau eram fără să știm?!) a scrie pe o piesă în limba rusă sună, este de fapt, diametral opus curentului, mai cu seamă pentru că dan bălan, așa cum îl știm cu toții, apăruse cântând despre o dragoste din tei într-o limbă română aproximativă.
și mă întreb atunci: cum se face că muzica rusească apare rar spre deloc printre preferințele noastre? cum se face că deși suntem atât de extaziați de first nation, iubim… literatura rusă, muzica clasică rusească? liubi sau … mi se pare? cum se face de pildă că marii parfumieri ai secolului trecut au fost ernest beaux (parfumier al romanovilor, creatorul lui chanel 5) și mai cu seamă edmond roudnitska? cum se face că admirăm fățiș baletul rusesc și am plâns-o mai deunăzi pe maia plisețkaia? și de ce, dacă ne displac atât de mult rușii, le-am citit literatura cu nesaț, le-am adorat personajele precum anna karenina sau raskolnikov, le-am urmărit filmele?
liubi … sau numai mi se pare?
să știi că m-a surprins plăcut piesa asta pe care nu o mai auzisem înainte!
Versurile…le-am găsit traduse ciudat…și am încercat varianta în engleză…
Nu fug de greci și nu-mi displac rușii care cântă. Pur și simplu nu înțeleg versurile și, cumva, magia creată de muzică se strică. Iar Google nu m-a ajutat deloc, dimpotrivă, a distrus și mai mult ceva ce altfel suna bine.
ai, măăăi! acușica ai auzit tu piesa lui bălan, dagatho?
să știi sonia că mă refer la modul general, inclusiv io. ca un mare amator de rock ce mi-s aș butona pe nordici, pe israeliți, pe toate speciile și națiile, dar de trupe rusești habar n-am. și am rostit și eu, de multe ori: ești frumos ca limba rusă.
Nu! De unde s-o aud! Am fost cu capu-n saci în ultimele luni!
(sau ani, se pare! 
)) )
ani, că eu am mai postat-o!
recunosc cinstit: îmi place limba rusă! Am învățat-o la școală și regret că mai știu destul de puțin. Îmi plac filmele lor, actorii lor, scritorii lor , compozitorii clasici și baletul. Cred că am o problemă cu contemporaneitatea. Și cu a noastră literatură și muzică și cu a altora, deci și a rușilor. Am ascultat-o cu plăcere pe Ala Pugaciova și chiar și pe zurliile de T.A.T.U., dar cam atât. Politica este una și lumea reală, alta. Am crescut alături de prietene ale căror mame sunt rusoaice, get-beget, venite din URSS și zău dacă am avut motiv de supărare vreodată.
Clar am de recuperat!
roxana și eu sunt rusofilă. am iubit și iubesc filmele rusești, cărțile, baletul… mai puțin cu muzica ce-i drept. dar cred că aici, la muzica actuală să zicem, de vină este și lipsa de promovare. eu așa cred.
între titanic cu leonardo di caprio și sonata kreutzer cu yankovski, l-aș alege întotdeauna pe al doilea.
Cu promovarea ai dreptate. Nu pot spune că se difuzeză prea multă muzică rusească. De ce , greu de spus dar cred că un posibil răspuns ar fi acela că nu este cunoscută nici de cei care distribuie muzica. Sau este un fel de linșaj muzical bazat pe resentimentele ideologice ale unora. Poate exagerez.
Vrei muzică rusească? Uite:
• Serebro – Mama liuba
• Byanka – Pro leto
De Bălan, singurul lucru pe care mi-l amintesc e ăsta. Nu ştiu de ce dar mi-e cumplit de antipatic.
La “de ce”-urile acelea aş putea încerca un răspuns, însă nu cred că ar mai avea importanţă. Oricum, totul – dar absolut totul – se întîmplă cu un motiv anume; de cele mai multe ori, mulţimea nu-l află (la timp sau deloc).
de fapt, dacă stăm să ne gândim roxana, așa și este: când românia era apropiată franței (pentru că acolo se cheltuiau averile micilor moșieri) toată lumea vorbea franțuzește. acum suntem interesați de america și de (non)cultura ei, deși promovăm lady gaga și mai știu eu ce prostii gen troia (filmul cu brad pitt care pe mine m-a enervat la culme)
ca de obicei, dragoș, judeci (și îți reamintesc că îmi displace asta). antena? acces direct?
crezi tu că pe mine mă interesează emisiunea aia? 
sau televiziunea aceea? 
mulțam de muzică dar, cum știi, e departe de genul meu.
prefer (deși surpind cu asta):
https://www.youtube.com/watch?v=_6OexUkTMXg
Mie îmi place muzica rusească dar aici vorbesc despre ritm, hai melodicitate dacă pot spune asta. Că de înţeles… nimic nu înţeleg
ca și mine, potecuță, ca și mine!
M-ai fi preferat lipsit de judecată…?
Individul ăla mi-e antipatic într-un mod visceral care nu are (neapărat) legătură cu faptul că a ieşit cîndva beat pe scenă, făcîndu-se de rîs. Cu puţini ani în urmă obişnuiam să urmăresc un canal muzical pe satelit unde apărea muzică de toate genurile din toate colţurile lumii, printre care şi el, cu o piesă complet imbecilă (din punctul meu de vedere – de gustibus non disputandum). Acolo am avut ocazia să văd şi să aud multe. Apoi mai era un canal de muzică rusesc, unde am făcut cunoştinţă cu Serebro, Byanka şi mulţi alţii de care între timp am şi uitat.
De Iulia şi Elena de la t.A.t.U. nu mai vorbesc – mi-au plăcut de la primele acorduri ale primei piese difuzate în spaţiuzl nostru şi am adunat tot ce am găsit cu ele la vremea respectivă. Mi-a plăcut într-un mod deosebit piesa ‘Pol ciesa’, care din diferite motive (comerciale) e difuzată (uneori) pe la radiourile româneşti numai în varianta englezită, nu în cea originală.
Spui că nu-ţi place judecata dar deja m-ai luat superficial. Demult, pe cînd răscoleam pe iutub după una-alta, m-am împiedicat de o filmare amatoricească, din public, a unui “concert” unde Dan Bălan apărea într-un hal fără hal. Anii au trecut, multe filmări au dispărut (şi vor mai dispărea), acum am căutat rapid şi am luat singurul link găsit pentru a demonstra un punct de vedere, fără absolut nici o legătură cu originea filmării. Ai uitat că eu nu mai am teveu de ani de zile şi nici alte mijloace de (dez)informare în masă? De ce ar conta mai mult de unde vine filmarea decît ce se vede în filmare?
Sigur, oricine poate greşi – errare humanum est. Dar la fel de bine oricine are dreptul de a ierta şi accepta greşeala altuia, sau nu.
Ţin să reamintesc faptul că în marea majoritate a timpului conexiunea mea e resctricţionată ca viteză, iar computerul e limitat în resurse. De multe ori aş vrea să pot aduce mult mai multe argumente şi să discut mai extins însă îmi este foarte greu, aproape imposibil. Ca să văd un videoclip în direct chiar e imposibil, la 15kB/s, iar ca să-l descarc pentru a-l vedea offline în player-ul sistemului durează cam 30-40 de minute. Se întîmplă să ofer link-uri în mod demonstrativ fără să fi apucat să văd conţinutul, din care motiv comunicarea poate suferi. Mă aştept uneori ca celălalt să înţeleagă ideea din spatele unui exemplu, dincolo de aspect. Marile speranţe…
P.S. Scuze pentru ‘spaţiuzl’, nu mai ajung pînă acolo să-l pot corecta.
Uite, eu nu prea le-am citit literatura. Si acum cred ca nu e timp pentru beletristica.
Dar melodia asta ritmata si vocea calda, versurile care curg fara nici un efort, mi-au tinut companie luni intregi.
Am descoperit-o la tine si-am ascultat-o pana la saturatie.
dragoș, cum bine știi, eu mă feresc de judecăți și de așteptări. ți-am mai spus asta, o mai repet. mă tem însă că emisiuni în gemul celei la care ai făcut referire sunt departe de gustul meu. asta înseamnă doar că admit, că efectiv admit că au și dreptate, dar aleg să privesc spre altceva, în altă parte. cu toate acestea subiectul era altul în postarea mea, iar acest cântec va avea mereu pentru mine alte conotații. cine cântă? puțin îmi pasă de fapt. dacă aș sta să judec autorul după elasticul de la chiloți aș renunța să ascult multă muzică, ba chiar și cu cărțile aș mai rări-o (de pildă am putea să-l judecăm pe eminescu pentru imoralitatea lui, pe nichita pentru nevestele lui și pe balzac, el însuși mare crai).
Dacă interpretul n-ar conta, cazul Milli Vanilli n-ar fi existat, cu mulţi ani în urmă. Adevărul e că nu oricine, nu întotdeauna, nu în orice situaţie ascultătorul/privitorul poate (sau vrea) să disocieze rezultatul artistic de autorul acestuia. Să mai dau un exemplu? Dacă autorul n-ar avea importanţă, de ce atît de mulţi bloggeri şi-au “protejat” (chipurile) scrierile, în aşa fel încît nimeni să nu le poată copia? Nu contează autorul, contează ce-a spus/scris, nu? De ce mai există legea copyrightului, chiar şi în open-source? Nu contează programatorul, contează doar codul în sine, nu?
Am putea diseca aşa întreaga activitate a omului, cu păreri pro şi contra. Dar la ce bun? Aici era o chestiune extrem de simplă: ţie îţi place ceva anume, mie nu. Tu ai menţionat vag un oarecare motiv, eu am adus unul mai palpabil. Un schimb de opinii, atîta tot. Fiecare rămîne cu propriile afinităţi şi rejecţii, oricum.
P.S. Omul nu e în nici un caz un animal monogam – ideea asta a fost impusă progresiv, de-a lungul timpului şi s-au emis legi în acest sens. Însă ştim cu toţii că realitatea din spatele uşilor închise e cu totul alta decît ceea ce aparenţele vor să arate.
Cu toate astea, oricine e liber să dea cu piatra, fie că el însuşi respectă sau nu, în realitate, legile respective – se cheamă ‘dreptul la liberă exprimare’. Şi oricine e liber să-l combată, cu argumente sau doar de dragul controversei, în baza aceluiaşi drept. Altfel ar fi o lume cumplit de tăcută…
ce-a fost cu mili vanili? cum vezi, sunt solitară și paralelă cu multe din lumea asta… pentru că de fapt omul este un animal solitar. numai că se teme…
Păi, din cîte îmi aduc aminte vag, băieţii care compuneau şi interpretau vocal piesele, de teamă că publicul nu-i va agrea din cauza fizicului (şi/sau fiindcă nu aveau talent coregrafic), au angajat o pereche de indivizi care se descurcau perfect la playback şi mişcare scenică. Muzica era bună, artiştii aveau aspect “comercial”, totul era OK. Sau…?
Pînă s-a aflat. Iar publicul a cerut cu insistenţă să-i vadă pe adevăraţii Milli Vanilli, cei cărora aparţineau vocile, nu cei care dădeau din fălci şi membre pe muteşte. Mai departe nu mai ştiu ce s-a întîmplat, ştiu doar că playback sau nu, Milli Vanilli au dispărut din repertoriul internaţional la fel de repede ca mulţi alţii.
Eu aş spune că, dimpotrivă, omul este un animal gregar ca majoritatea celorlalte specii, numai că se teme de socializare din cauza anumitor contexte şi/sau experienţe personale neplăcute.
ERATA: celorlalte specii –> celorlaltor specii
Eu am vazut recent un videoclip muzical pe lb ucraineana care-mi place, dar nu stiu daca e on topic. Oricum, mi s-a parut ca are si elemente rusesti, asa oarecum mai stahanoviste…ma rog, vad acum pe wikipedia ca desi dl A Stakhanov nu era ucrainean totusi a activat profesional in Ucraina, asa ca se poate explica si influenta culturala…insa mie oricum videoclipul mi-a placut. Era asa despre vara si toata lumea era fericita si zambea si dansa. Plus era un videoclip recomandat de bloggerul Vasi le R, asa ca si asta conteaza. Si el zicea ca nu intelege ce zic, iar eu oricum nu inteleg ce zice cineva atunci cand canta, indiferent daca cunosc limba respectiva sau nu. Ma ghidez mai mult asa dupa imagini si ritmul melodiei. Exista un singur compozitor in legatura cu care eu nu am nevoie de videoclip ajutator pt ca mi se pare ca este in stare sa construiasca imagini, ba chiar si povesti intregi de dimensiune chiar pana la
roman numai din sunete fara nici un cuvant, insa a fost considerat un compozitor de geniu, (WA Mozart)…mai sunt cativa, insa nu cred ca reusesc romane, cel mult o povestire scurta, de ex Led Zeppelin sau Igor Stravinsky. In rest nu prea stiu, ca eu chiar sunt afon si nu ascult muzica decat total intamplator, insa Led Zeppelin am ascultat recent pe Facebook si pe urma am
cautat ceva similar din totala curiozitate ca m-am mirat ca mi-a placut, (chiar daca nu am inteles ce ziceau nici ei), si am dat de
Stravinsky, care nu zicea nimica, doar ca mi s-a parut ca era un soi de advertorial (de calitate) pt un viitor concert al grupului Led Zeppelin
acuma că spui, rudolf, mp gândesc că și dan bălan cântă mult cu o cîntâreață din ucraina. oare e limba rusă sau …?