uneori mi se așază pe umeri o pasăre.
cu botul curbat, aproape rotund,
amușinând aerul precum un câine,
uneori mi se așază pe umeri un gând
ca o îmbrățișare de sare din mare și soare
peste pleoapele albastre, tremurând,
uneori mi se așază o lacrimă
ca un nod de batistă
strângând
toate zbaterile a zbor și tot freamătul,
vânt,
uneori mi se așază amintirea rotund
ca un genunchi de copil,
ca o pâine râzând
și peste toate,
mă mai străbate
zâmbetul alb colorat de cuvânt.
uneori mă visez o pasăre mare
cu bot umed, de câine,
căutând în pământ
oasele zilei de ieri, dezlegând
chipul iubirilor toate
și peste umeri, ce nedreptate!
roiuri de fluturi coboară
plângând.
Tulburător!
cine, unde?
Ce mi-am imaginat eu c-aş fi înţeles din ceea ce ai scris tu. Mai sus. Uneori-viaţă-recapitulare.
io n am inteles de ce plang fluturii! nedumeriti, da, ca und’ s a mai vazut un pisoi sa se viseze pasare?! e drept ca ar avea un oarece avantaj, cel al zborului, da’ ca aterizare pisiceasca patruxpatru nicaieri nu se ecsista.
iar la dezlagari, tot felinele is campioane, ca efort si intentie macar 
, unele gheme le dau rau de furca, dar nu se lasa. 
iubirile? pai cand traiesti noua vieti, iti amintesti de unele pe care chipurile le ai fi iubit…
ei,dragoș, mă jucam, știi da?
altminteri eu știu ce am vrut să spui, tu știi ce ai vrut să înțelegi..
uneori mi se zbate pe umăr
o mirare.
fluturii îs nedumeriți și lăcrămoși din cauză de frumusețe, q! așa-s ei: efemeri și lăcrămoși. altminteri âmi amintesc, miau, de motanul cel roșcovan, dus sireacu de tinerel cătră cele vecinice, de pisica cu ochi galbeni-rotunzi de la care am deprins vânarea nocturnă a cuvintelor in deplinum silentio, o da! multe kedi în urma lui hâzâr…
Păi doar ne aflăm în loc de joacă pentru cuvînt. Serios!
Mirarea-ţi
cu mirarea-mi
se împreună,
mirabilă
făptură de gînd
născînd…
muulte… in urma, si cre’ ca si inainte, dupa
fluturii ar putea plange de invidie. 
cand pierzi atata cu metamorfoza taratului in zbor gratios , n ai timp pt. clasificari de chipuri; efemeri, dar macar sfarsesc in plina lumina-io cre’ ca fluturii sunt adolscenti incurabili prin forma si comportament. 
) pe la tn, pisoi 
a… si tre’ sa mi caut alta tinuta cand trec( in zbor
pisoi, este ceva ce ma roade… serios acu’! am citit un text fain, aici, pe wp, si cre’ ca din graba persoana respectiva a facut o greseala de… tastare. daca i spun, e posibil sa creada ca s la vanatoare de gramatica; daca nu, altii ar putea zambi rautacios- condescendent.
tu ce ai face?
pisoi, nu ma lasa in urma… nu ma pune nici inaintea…ta.
uneori, dezleaga mi nedumeririle; din cand in cand, doar- in restul timpului, ramai pisoiul meu traficant de versuri.
am o prietena profa de romana, care corecteaza tot ce prinde, indiferent unde; sigur ca atata lipsa de … discernamant i au atras replici pe masura, total neortodoxe, atee desavarsite, de fapt, cu trimiteri la origini precise. io nu sunt de acord cu ea: nu poti corecta oricum, pe oricine si oriunde. im pare o lipsa de delicatete : daca cineva nu are habar de cratima, faptul ca i atrag io atentia nu l va face sa invete gramatica. daca cu adev. si ar dori asta, s ar apuca sa citeasca…
tocmai de aceea, acum sunt in dilema. sunt convinsa ca e o eroare din graba, dar textul e fain, desi mimeaza un nimic gratios…
ea, prietena mea, imi spunea ca literatura fara gramatica e ca o femeie frumoasa, dar indolenta, care nu s a spalat pe ochi, insa ea e profa, e de inteles.
io i-aș spune. mie mi-e ciudă când văd, după ani de zile, cum am trântit o inversiune prin texte ori ditamai greșeala și nimeni nu m-a tras de mânicuțî!
)
dar cum îi spun adesea și lui dragoș, tonul face muzica și mai contează- tare mult- și urechea care aude ce spui. chiar și așa, eu tot aș spune (ce mai etalon ți-s io care mai spun unora că se pricep sau nu la scris!
nuuu… zic aici, citesti si stergi repede, da?
ii spui tu, poate pe prv, pisoi.
și pe mine mă deranjează cearta cu gramatica. sau grămăticul?
aaa, dana e citavă la cap. poți să-i spui.
nu stiu ce inseamna citavă . io tre sa sed cu dex ul on me cand te citesc.
)
sa stergi, pisoi…
citav adică întreg la cap.
citind aici, mi s-a făcut dor de scris…altfel!
foarte bineeee!
Toate zbaterile dor
când mă-nalț dinspre pământ,
aripa mă arde-a dor
și te caut în cuvânt,
și mi te păstrez în gând…
…
Se pare ca m-au atins versurile tale… din nou.