noi ne-am vândut anonimatul pe-o strângere de mână,
când eu cu sufletul să te cuprind aș fi vrut,
mi-e amintirea clipei toată ca o vină
în care numai eu am încăput.
noi ne-am vândut silit, ca-n negre execuții,
clipirile și zâmbetul rotund,
când ne priveau amestecat recruții
prin azimutul fals al unui gând.
noi ne-am vândut luminii, să ne-încapă
al unicornului amurg din zori de zi
și de privesc absurd prin ochi de apă
e doar un semn că mai aștept să-nvii
noi ne-am vândut, lumina de ne știe
e vina ei închisă-n poezie.
Ce frumos! Oare sunt demodata rau ca prefer versurile cu rima?
de ce să fii demodată și de ce să fie ceva rău?
eu scriu mai ușor în vers alb decât în rimă, recunosc, dar asta înseamnă doar că mi-e mai la îndemână așa.
daaaaaaaaa
săru mâna
fiecare a al tău, radu, este o mulțumire.