mi se prinde urma rochiei de gura ta,
mi se prinde lacrima de gene,
mi se arde azi în calea ta,
cer de diademe.
mi se prinde urma mâinii de obraz,
mi se prinde floarea de cireaşă,
mi se pare astăzi un răgaz,
noapte de caleaşcă.
mi se zbat pe gene căluşei,
mi se tot rostogolesc nisipuri,
mi se prind cuvintele cercei,
om cu zece chipuri.
mi se pare că sunt azi a ta,
mi se pare doar, tu eşti departe,
mi se arde-n suflet dragostea
gând tivit cu lapte.
mi se prinde viaţa-n glezna ta,
mi se prinde noaptea de genunchi
mi se pare că aş aduna
flori mănunchi.
să relom, pisoi… cu poeții.
e bine că niciuna dintre noi nu poartă rochie, altfel ar fi cumplit, căci, să știi, io refuz să ma îndrăgostesc de un om cu zece chipuri, chiar și să mi să pară. mie trebuie să-mi fie limpede pe cine iubesc, nu accept nicio umbră sau mască…
aduce a incantație poezia ta, o înlănțuire de cuvinte alese cu tâlc pe care dacă le citești repetat, îți induce o stare de beatitudine. am mai zis io că ești un pisoi traficant de versuri, multă atenție la respiratul lor.
să relooom!
traficant neautorizat aș spune… citeam dimineață q o carte. mă trezisem la 5 cu nevoia asta de a roade o carte din stocul de lecturi amânate (istambul a lui pamuk o amân pentru finele lunii când fi-voi pe pământ turcesc) ți ai să râzi: mă gândeam că mi-i dor de un anume scris, de proza lăsată deoparte. ș-am trecut pe nightwish. 
de Pamuk am citit doar Castelul alb. am mai încercat sa ma botez in roșu și n-am reușit. sincer, nu înțeleg vâlva creată in jurul turcului, îmi scapă mie…
neautorizat aș zice și io, dar nu știu cine ar trebui să elibereze … acest trafic.
pisoi, umbli cam mult pt. o felină, o fi de la coafură care impune relații externe?
umblu că-s smucită. coafura rezistă!
mie de la pamuk mi-a plăcut teribil de mult zăpada. roșu este grea ca un labirint, dar nămetu am halit-o într-o suflare. singurul lui roman politic (așa zice el) te face să te gândești ceva mai mult la vălul femeii islamice și la motivația lui. stambul este (am tras cu ochiul, recunosc) mai degrabă o carte de amintiri despre orașul natal.
Mie mi se pare sigur că de o vreme nu mai primesc notificări în mail de la articolele tale.
.
Ori e cu intenţie şi-atunci parc-ar fi mai bine să ştiu ca să mă retrag, ori e vreo belea în setări/hosting (ca la Sonia de nu-mi vrea aolu’
C-apoi de unde să mai sorb şi biet io niscai vers, cînd a secat lirismu’ împrejuru-mi şi înlăuntru-mi…
pisoi, ca să fiu pe deplin sinceră, io, spre deosebire de tine, am mai puține curiozități; carevasăzică femeia islamică mă preocupă mai puțin, cu sau fără văl. sigur că mi-aș dori fără și cu toate drepturile la purtător.
io nu-s convinsă că ești smucită- mereu mi-ai părut teribil de hotărâtă, organizată cu planificări atent puse la punct, adecă încăpățânată într-un cuvânt banal. de coafură mi-e cam neclar, mai ales pe căldurile care vin…
ce am reusit sa citesc pana la capat, prin metrou si in garzi
a fost( sa nu te prind ca razi, da?) Pușca de vânătoare .
Drug, io cre’ ca e un indemn sa-ti regasesti propriul lirism, n are legatura cu setarile pisoiului; asa e ea mai subtila.
ca pana cand sa apelezi la surse vecine? 
ei, mie imi lasa accesul, cu usoara condescendenta pt. un arici ratacit in biti.
just kidding
intenție? ce intenție?
e veche povestea cu feed-ul, dragoș. mi se plânsese și coolnewz acum un an că …
Q: Tu arici, io… p-aici – facem bici, să facă ‘plici’.
De fapt, unele îmi vin, altele nu. Aleatoriu sau poate există ordine în haos… 
psi: Mnoh, zic şi io ca să am ce zice.
În altă ordine de idei, văd că plugin-ul tău de muţunachi are aceeaşi eroare ca şi la Loredana: dintr-o simplă paranteză închisă face un ‘winking’, fără să aibă şi ‘;’ înainte. Va trebui să mă pun pe treabă să-i caut leac. Cîndva…
păi sunt. voluntară și tenace și organizată ca o săsoaică cu 15 copchii!
pe căldurile care are să vie punem baticuțâ pe cap.
dragoș, erorile sau ororile așa de puțin mă interesează acuma! dar lucră tu că știu că îți place să meșterești. ai timp…
și ai răbdare.
Aşe oi face, dară…
Drug, cre’ ca de la muţunachi ti se trage absenta lirismului si te indrepti precis si rapid spre genul schitat al umorului in cascada.
io, arici, mi-s brici pe fiecare plica, uneori am rateuri cand mi se incruciseaza ochii si citesc anagramat ‘ placi’, altfel nu se esplica accesul liber pe care mi-l lasa pisoiul. chiar si fara peruca , se stie ca felinele is elitiste…
pisoi, daca zici ca pui basma, inseamna ca urechiile is acoperite? io zic ca nicio coafura nu merita un asa ultragiu adus sunetelor gratioase
sa relom, deci ! Nightwish – 03 Ever Dream solista o alegi tu…
Poţi să citeşti şi plica-n plăci, dar nu citi, te rog, ‘scleroză’, căci mierea o urăsc cu crăci ş-intolerant mi-s la lactoză. Cît despre definiţii-n limbi (cascadă – rapid, în engleză), e greu năravu’ să-mi mai schimbi – umoru’ meu şi-o ia în freză.
calu jansen. e și pă feisbuc. wacken doomiitreișpe.
e bine ca esti virulent, departe de apatie, replici ; cel putin, admite ca i face curte semanticii. si cand ma gandesc ca mie mi se zicea Gigi contra.
acu’ daca esti intolerant, asta e, esti diagnosticat si te scoti ! mierea cica e sanatoasa, pe mn ma enerveaza ca nici nu curge, nici nu sta, adica iti tre’ rabdare multa pt. ea. cat despre umor, sper sa te tina freza; la o adica, mai pui o sapca. 
cu leșin ma i-a. na, și cu cratimă, răutate blănoasă ce-mi iești.
Of, Gigică, năcazu’ mieu – unu’ dintre ăle mari – e că-s mai mult lent decît viru.
Gradu’ de toleranţă creşte odată cu alea din butelcă, şi cum butelca mi-e goală şi plină de praf… 
Şapca n-o schimb şi n-o copăr, c-acu’ vine ursu’ şi-mi dă f’una dupe ceafă că n-am şapca corespunzătoare. Nţ, bre, n-ai să vezi!
Împotrivă, ăsta nu-i unul dintre alea mari: că ești mai mult lent decât viru(s) nu-i bai, viu să fii
și-mi pari a fi asemănător mierii, ca stare… de grație, dar fără să (mă) zaharisești. Toleranța crește deodată, adecă direct proporționaTă cu fluiditatea … ideilor, cred. o alunecare în porții, nah, nu-i chiar pt. toată lumea; praful, în schimb, e peste tot. 
)
bine, șapca rămâne, dar schimbă ochelarii măcar- tre’ unii de soare, acum, când te lovește lumina dupe pupile.
Dacă vrei să viu, viu.
Fără zahăr (io, nu trupa). Toleranţa creşte odată cu frecarea, mai ales dacă-i pe (gîtlej) uscat – ştiam eu de la mecanică. 
Praf avem gîrlă, razon – mai ales în ochi. Ochelarii n-ajută, nici ăia de orb, darămite de-ntuneric(u’ minţii). C-apoi ştii că mie-mi străluceşte inteligenţa-n ochi numai dacă-mi pui lanterna aprinsă la ureche. 
dacă vrei să vii, vino!
măcar să împărțim vina pe din două, fics, aia mai mare e la tine- segmentul de culpabilitate. 
fără zahar, trupa, parcă aș asculta altceva, deși glicemia mea e in cădere liberă, prea controlată, totuși.
mecanica cu al său lucru, n-are nicio strălucire, deși unii i-au pus și felinare. a…și sper că știi că mie ochii îmi lucesc doar de bucurie, emoții simple – nu rezist în fața unui raționament elaborat, de lobi am cer_ce-i mai verde și mai verde, estetică și atât!
Dacă nu E atunci Co. Laborăm? Hai să fiu gentălmen: ia-o tu pe-aia mai mare! Fii tu di-vină!
ne muncim pe rând, acum, că vreau să văz dacă treci testul de lirism al pisoiului. că de la asta am plecat, io n am uitat, nu știu tu…
se aruncă tot ce-i mai greu?
carevasăzică ce simțești tu când citești aste versuri?
de la descoperirea mărului numai io sunt di_vină, tot pe sexul slab, cu siluetă impusă
Ce cifră octanică are apa? Zero. Ioc lirism şi la mine. Ce, calu’ lu’ Făt-Frumos cum era doar o mîrţoagă jigărită dacă nu-i dădea să halească jăratec!? Ce, io n-am voie să fiu down low dacă n-am… “combustibil”?
Carevasăzică nesimţitor mi-s, miss. Iac-aşe.
la tine e numa’ lirizm, văz. cu trimiteri prin lumea poveștilor … taman când voiam să invoc clauza Cenușăresei, te-ai bagat tu primul , etalând carența de jăratec. acuma, vara?
nesimțitor mi-ești, mister lac-ed(ificat) …pe deplin, pare-se.
incantație a reflexivului conjugat la persoana întâi este cântecul de dor al femeii , surprinsă de dragostea ei de departe.
“mi se prinde viaţa-n glezna ta,
mi se prinde noaptea de genunchi
mi se pare că aş aduna
flori mănunchi.” cred că doar femeile sunt în stare să iubească așa, iar versurile tale de final, pisoi, precis vor fi interpretate ca o capitulare- veșnica nevoie de triumf a mascului va fi satisfăcută.
superbă poezia, pisoi, lu’ Drug să-i dai cu porția de acum încolo, că tot dijeaba…
No, zi arigatou că ţi-am salvat onoarea.
Mie mi se pare că e de fapt doar o părere. Poate o amintire. Sau poate un vis. O dorinţă.
Mi se pare, de fapt, nedrept să ne-apucăm de “ce-a vrut poetul să spună în poezia…” Cred că adevărul aparţine intimităţii sale, iar interpretările noastre aşişderea.
da’ ce, am zis doar așa, cu juma’ de gură, nu m-am întins cât mă țin puterile … oricum, pisoiul nu se supără, câteva cuvinte despre, acceptă. ș- apoi, io n am de gând să-i iau statutul de traficant de lirism, știe asta.
e o onoare să citesc astfel de versuri… in pofida biților, parcă. 
ce onoare?
Ptiu, belea, ce-am zis şi ce-a apărut! Haoleo, muică! Păi io doar fluieram, aşe:
No, clar că apa nu-mi prieşte!
Deci ziceam:
Gata, plec pînă nu mă gheruieşte Maya!
io zic că tot te gheruiește Maya: pt. ezitari de gândire sau gestică cre’ că te-ar ignora, dar taman la muțunachi să dai rateuri?
somn ușor!
maya somnează în liniște, n-are grijă de joaca voastră!
și q, să-ți spui: dragoș e de-un romantizm feroce. oricât o dă el pe cifrele octanice și oricât s-ar ascunde după muțunachi.
Q:Mnoh, shi(f)t happens – cum zic papuaşii.
Da’ nu fu vina mea, parol, la greţoşenie – ceva prin script-uri [sau scripturi? 
] s-a dat peste cap şi barem nu de trei ori ca să se transforme într-o zînă, ci dimpotrivă. 
psi: M-ai deconspirat! Acu’ chiar mă simt îmbrăcat în costum de papuaş în faţa nemiloasei Q.
Somn pufos Mayei!
pisoi, romantizm feroce zici? mie mi pare rebusist înfocat , în orice limbă nimerește și se pricepe.
iar tu, de când ți-ai pus perucă ai început a nutri emoții puternice … cabaline. apăi, și-am zis că mamifere mari îs epuizate, nici pt. ariciul meu n-am găsit, așa că va tre să rămâi pisoi! caii sunt frumoși, dar cine crezi tu că-i pune să cânte? 
io zic s-o ntrebi și pe Maya- felinele veritabile nu (mă) trișează niciodată. 
Drug, mi a plăcut shi(f)t-ul papuaș, iar fluieratul, mie mi plac sunetele, lasă-l liber printre scripturi, arcade:cu puțină ureche muzicală e chiar fain.
)
de ce nemiloasă Q? de la Cruella?
Mhm… total dalmaţiană la suflet.
De fluierat încerc să fluier cît mai puţin (a pagubă). Nu-mi iese.
măăăăi că iar s-o ales prafu den literatură!
nemiloasă, feroce, cabalin… 
frumops, nenicule, frumops.
Ooops…!
Peşte mă cheamă! 