psi-words

a nins aseară peste locul unde doarme vremelnicul tău trup și am privit întâia iarnă fără tine cu același amestec de dor și de lacrimă. mi-e dor. de curând am șters fotografiile tale din locurile în care le-ar putea găsi oameni care nu ne-ar înțelege legătura. ieri a fost 12 din ultima lună. și pentru … Read more

din ceea ce știa ea, se născuse în toiul verii, într-o zi sufocant de caldă, o zi în care soarele parcă se hotărâse să stea nemișcat acolo pe cerul sticlă, înfipt și enervant, cu toate razele acelea ale lui care goneau turbate peste pământ. niște bezmetice, și-ar fi zis ea, dacă ar fi putut, dar … Read more

eu nu mai știu dacă dorul de iarnă mă mistuie ori dacă este de vină plecarea ta. plouă și eu îmi port tăcerile pe gură ca niște răni niciodată vindecate. merg printre oameni ca o străină de lume. uneori plâng. dar cel mai des îmi șoptesc în adânc ”te iubește mama” și oare cum am … Read more

atunci când ai apărut în viața mea nu m-am gândit niciodată cum trece, cât de repede trece timpul. și că într-o zi de toamnă, cu soare și auriu pe gene, ne vom despărți. iubisem toamna… și ai plecat parcă prea repede. și la fel de repede au trecut alte șase duminici fără tine. te iubește … Read more

zilele trec. pe la răstimpuri, oamenii mă mai întreabă cum sunt de parcă totul s-ar putea șterge așa, dintr-o privire, de parcă ai fi uitat între timp să locuiești în inima mea. uneori este greu, uneori este mai ușor, mai ales atunci când tu lași semne mici pe care eu le văd și știu, cu … Read more

zilele trec parcă grăbite, punând distanță  tot mai grea între noi și, cu toate că afară este atât de cald, în mine este frig. și acasă, draga mea, și acasă. e un frig și un gol ca în iernile cele mari ale veșniciei. am început să plâng mai puțin. poate pentru că știu că noi … Read more

e-n moartea asta, a frunzei, ceva de clovn cernit e-o dezrădăcinare-n suflet când aurul de la zenit se mistuie-n căușul palmei e-o moarte-n plânset. e-n moartea asta, a frunzei, un plâns ascuns, un dor mărunt e-o pandemie de cuvânt când cerul galben și cărunt se stinge-n falduri de pământ sub albul rupt al pânzei ceva … Read more

tu, care te-ai dus toamnei pentru totdeauna. și chiar de nu-s decât două săptămâni, îmi pare că nouă vieți au trecut deja fără tine. tu, iubirea mea mică și perfectă. îmi amintesc ultimele noastre clipe împreună. dimineața care se vătuia pe la fereastră. eu m-am trezit și ochii tăi vegheau cu iubire spre mine. era … Read more

astăzi absența ta are culoarea frunzelor arzând. oamenii mi-au spus că o să treacă. că o să uit. dar eu nu vreau să uit, cum aș putea? mă așez pe o răspântie de secunde și îmi amintesc clipele noastre din urmă. amândouă iubeam toamna cândva, acum toamna mă năruie. și-mi lipsești de parcă mă lipsesc … Read more

tu ai venit într-o zi pe pământ ca o steluță norocoasă. oamenii nu te-au știut, nu te-au cunoscut, prea repede au văzut … doar o pisică și au gonit-o. au trecut peste noi anotimpuri. eu eram ocupată cu tristețea și, să mă ierți, nu ți-am auzit chemarea. nu ți-am auzit plânsul. până într-o zi. îți … Read more

noi, cei iubiți, cei smeriți purtând semnele timpului pe tălpile goale, noi, cei frumoși, cei duioși, purtând urme de aripi domoale purtând steaguri de fluturi pe gânduri și ruguri noi… cei iubiți, cei smeriți, purtând semnele timpului nostru ningând noi cei cu flacără-n ochi și-n cuvânt cei cu semne de rouă de lună cea nouă … Read more

un scriitor se hrănește cu sentimente, cu chipuri de oameni, cu peisaje/decoruri, cu îmbrățișări. aidoma oricărui alt om, un scriitor poartă în inima lui și iad și rai și, surprinzător sau nu, duce lingura la gură la fel ca orice alt om. nu este absolut nicio diferență între cele două tacâmuri. o carte publicată nu … Read more

duminică 21 august ora 11:30, piața sfatului. adică exact unde este făcută poza aceasta, tot într-o zi de duminică (cea care a trecut). lansăm proza de pisică acasă la ea după ce s-a plimbat prin toate țările în care nu credeam că va ajunge vreodată și le mulțumesc deja tuturor acelora care au ales să … Read more

  mărturisesc sincer că aștept de luni bune să scriu această recenzie. cu emoție, cu bucurie, cu tot dragul pentru omul din spatele acestei povești numită solomonarii. se spune că, într-o familie, darul scrisului își alege câte un reprezentant pe care îl bântuie mai mult sau mai puțin. în familia noastră însă, darul scrisului ne … Read more