moș crăciun (adventus)

moș crăciun. personaj mitic, ireal, atât de mult așteptat încât roșu și alb sunt culorile pe care le-am tot pândi de dincolo de ferestre, copiii cei mici și cei mari, de acum și până la venirea lui. adventus. de astăzi, 25 noiembrie și până la crăciun mai este o lună. sau cele patru săptămâni de … Read more

și toamna și inima și viața

liniștea coborâtă în amurguri ca o vindecare a norilor, tălpile goale și oarbe, amușinând după o iarbă de-acum uscată, mâna. de cele mai multe ori goală, ca o creangă desfrunzită și toamna. toamna precedând marile zăpezi ale poveștilor ninsorile cu gustul lor rece, un rece vecin cu incandescența tâmpla. înconjurată de o mie de gânduri … Read more

și pentru asta suntem împreună

tu mă zidești pe mine-n tine, eu te găsesc pe tine-n mine și cercuri de lumină când coboară, îmbrățișând lumina la zenit, eu mă zidesc pe mine-n mine și te găsesc, neprețuit, pe tine-n tine, când nevăzută viața sfoară, ne leagă-n cercul de lumină și pentru asta suntem împreună. eu mă zidesc pe mine-n tine … Read more

Joker

”tu te-ai născut ca să aduci bucuria și fericirea” și oricâte măști ai avea, oricât de alb ți-e sufletul și negru chipul tu te-ai născut ca să râzi, așa, zguduind cu toată ființa ta marea, inima. tu te-ai născut cu numele fericirii și chiar de nu-i așa, prin sânge și moarte de-ai trece cândva, oricât … Read more

îmi torc… (cântec de octombrie) toamna

îmi torc pe o coajă de pâine, pe frunza lui mâine, rugină. stelele repetă aceeaşi oră jumătate albastră, un pic abstractă: să vină. toamna-n gutui cu ochii căprui uşor amărui. îmi torc pe-un biscuit amar, cumva hoinar, rugină. zilele repetă aceeași ploaie jumătate bălaie, și un pic nervoasă: să vină toamna-n gutui cu ochii căprui … Read more

rugă lui octombrie

sunt mai cuminte toamna, ca o gutuie vântul se zguduie pe sub o frunză, octombrie cu fața lui nătângă se mărmuie sunt mai cuminte toamna, ca o lumină dansuri de brumă coboară-n rugină, octombrie cu chip de spumă se-adună sunt mai cuminte toamna și-n mirare de floare strivită de rece și ploi, octombrie râde curbat … Read more

15 septembrie

15 septembrie.  tradiționala zi de școală (pentru unii dintre noi), de nou început, de visuri, de bucurie… sau de tristețe. pentru unii dintre noi, 15 septembrie a devenit de anul trecut un semn de doliu, odată cu stingerea celui numit Robert, Robert al nostru, maratonist, blogger, prieten, amic, Om. nimic, după acel 15 septembrie, nu … Read more

în mine se vorbește despre toamnă

în mine se vorbește despre toamnă cu doruri noi, melancolii de brumă în mine stau icoane lungi, de humă și se vestesc rugini cu chip de doamnă în mine se vorbește despre frunză curgând, cenușa clipei pe genunchi o mai adun și parcă din rărunchi te strig, chemarea-mi să te-ajungă. pe dealuri lungi, curbate de … Read more

brașov, din căldarea de lumină: ecaterina varga, doamna noastră

brașov, din căldarea de lumină. ecaterina varga doamna noastră.  povești cu gust de amintire din orașul coronei, întâmplări uitate astăzi ori pe care istoria nu le vrea cuprinse în cărțile ei. după o îndelungată pauză, ne întoarcem astăzi pe străzile orașului meu. astăzi… pe strada ecaterina varga, o străduță ce taie pieptiș marginea tâmpei, tivită … Read more

darurile greciei: olive tree

darurile greciei: olive tree. amintiri, gusturi, arome, culori. din fiecare vacanță petrecută pe meleagurile zeilor ne rămân peste ani ele, darurile greciei, amintiri. și pentru că astăzi am deschis bidonul de ulei organic adus de acolo, din neos marmaras, mi-am amintit că printre darurile greciei din acest an se numără și ora petrecută cu vesna … Read more

și atunci ni se umbriseră genele…

și atunci ni se umbriseră genele a despărțire, în ziua aceea de albastru și de rotund, pe când încăpeau în palmele mele toate razele soarelui, toate stelele numai eu spuneam că nu, pe jumătate întoarsă, pe jumătate albită la încheieturile nopții, pe când soarele privea leneș, agale și nouă ni se umbriseră genele a trăire. … Read more

sunt locuri în care soarele…

sunt locuri în care soarele… te iubește. au trecut pe-acolo zei și se-nalță chiparoși ca niște săgeți, atât de verzi în lumină, zâmbindu-ți regește. sunt locuri în care soarele… te iubește. uneori acasă, sub prundișul adunat de apele anilor, pe sub candide stele atât de palide în noaptea care șoptește. sunt locuri în care soarele … Read more

right here waiting

right here waiting for you… richard marx. un cântec lansat în 1989. acum 30 de ani. un cântec pe care, din pură întâmplare (sau nu), l-am ascultat aseară, după mulți ani în care nici nu-l mai știusem, preocupată de cu totul alte obsesii muzicale și genuri. și totuși el era acolo… right here waiting… și-am … Read more

milioane de…

sunt milioane de clipe înapoi, în trecut, emoții pe care le las astăzi în urmă sunt milioane de zâmbete înainte și noi ne privim. parcă umăr la umăr, parcă mână atinsă de mână, timid, gesturi noi, parcă vechi, milioane stau să cearnă cuvinte și-atât de cuminte ziua de mâine se-așează-ntre noi. sunt milioane de vise … Read more

jon snow sau uhtred de bebbanburg?

jon snow sau uhtred de bebbanburg? aceasta să fie întrebarea de astăzi și, după mulți ani în care n-am mai făcut caracterizări de personaje, înante de a vă spune preferința mea, o să încerc să-i creionez pe cei doi eroi din serialele got și last kingdom, dar mai cu seamă din cărțile atât de dragi … Read more

pacienta tăcută – o recenzie a durerii

pacienta tăcută, romanul lui alex michaelides apărut la editura litera în acest an, mi-a însoțit vreo trei ceasuri dintr-o dimineață a acestei minivacanțe de paști. da, în celelalte fusesem pe câmpiile sfărâmate ale lui sanderson, semn că am avut iarăși o vacanță reușită. și poate că n-aș fi cumpărat cartea dacă nu m-ar fi intrigat … Read more

error: Content is protected !!