pentru cei care mă cunosc de multă vreme (și sunt destui) iubesc să scriu cu stiloul și iubesc să îmi scriu textele de mână, nu că aș fi aidoma lui mircea cărtărescu, dar sunt kinestezică, simțul meu tactil este una dintre ancorele care declanșează scrisul meu.
cu ceva vreme în urmă am descoperit că scrisul are un soi de matematică și un soi de construcție mai riguroasă decât s-ar părea și că nu scrisul mult dă valoare, cât rescrierea temeinică și curățarea unui text. astfel, la rescrierea electronică, ca să zic așa, pasaje întregi din ce am scris cu cerneală dispar pur și simplu.
am descoperit că nu prea mai am pixuri, dar continui să cumpăr stilouri (am acum șase preferate pe care le alternez) și cerneală. și caiete, deși găsirea hârtiei perfecte este o adevărată aventură. și pentru că sunt mai riguroasă decât credeam, folosesc numai caiete de matematică, de unde și scrisul mărunt.
în rest… nimic nou, anul ăsta rezoluția mea este săntate și îmi ocupă deja primele săptămâni din an. am promis că reluăm scrisul cu acele cuvinte impuse, așa că le adaug aici, iat-le, cu termenul de postare marți, 11 februarie. să vă inspire și să vă ajute să nașteți texte minunate.
cerneală, caiet, scris, litere, alfabet, instrument, hârtie, palimpsest, caligraf, unelte, exercițiu, scriitor.
Mulțumim mult pentru cuvinte și indemnul de a scrie!
Îl caut pe cel care ar da tonul poveștii, dar nu s-a evidențiat deocamdată. Mai caut.
Cu sănătate să fie!
nu e chiar sănătate (și știu) dar facem ce se poate.
eu nu caut niciodată, dana, cuvântul de start ci personajul.
Clar că eu sunt mai pe invers…
nu există invers în scris.