moartea se plimbă pe stradă
mizeria clipei se-agață de talpă
cineva deschide o fereastră
obiecte inutile se leagă de gură,
de mâinile goale,
de inimă.
moartea se plimbă pe stradă
e dimineață îmi spun,
ne privim amândouă în ochii goi
de bună seamă
ca două prietene vechi
ai mai fost pe-aici o aud
și râde.
e o stradă comună dintr-un oraș comun,
pe care trece o frunză albastră
se așează între noi,
între mâinile goale
și coasă.
moartea se plimbă pe stradă,
în așezarea dintre două bătăi de inimă,
mă privește lunatic
eu refuz,
strig clipei să treacă
să aducă schimbarea,
noaptea,
ultimei respirații.
moartea se plimbă pe stradă
fără niciun efort,
o dezleg de mine
și o las să treacă.
copilărească.
azi încă nu.
update: tema pentru luni, 13 mai este : frica
cele 12 cuvinte pe care vi le propun sunt: ierarhie, năvod, ascunziș, pâlnie, noapte, sentimente, instrument, zăvoi, combinație, memorie, detașabil, rușinat.
vă reamintesc, puteți folosi fie titlul, fie cele 12 cuvinte, fie ambele cerințe, cum vă este la îndemână. 
Tare mult mi-a plăcut! <3
umblu mult prin spitale de o vreme.
Frumos! Foarte frumos!
Mi-a plăcut mai ales frunza albastră care se aşează între mâinile goale şi coasă.
Ca-n jocurile Psi. Cuvinte italicizate, printre idei inserate.
12 cuvinte. 12 apostoli. Paștele. Azi. 5.5.24.
Prin nopțile mele, noaptea se plimbă legată la ochi. Nu mă poate prinde. Nici n-are suficientă intuiție ca să mă găsească.
Nu îmi place să citesc despre spitale…
Nu îmi place să aud despre tine alăturată ideii de spital…
Sper că rămânem doar cu morbidețea blândă a poeziei tale…
Iar despre tine… ”tomorrow is another day”… And the day after tomorrow… and forever after… until the end of 2080s… 2090s… or so…
vaiii, comiculturalule! ce bucurie! m-am întrebat adesea ce mai faci, unde ești, dacă ți-s calde cuvintele, dacă le mai scrii.
eu sunt bine, cei din jur nu… boli legate de vârstă, de viață, dar nu avem încotro, viața e finită, fie că ne place, fie că nu.
jocurile au renăscut, odată cu cărțile pe care se pune praful în rafturi, suntem 3-4 care mai scriem în liniștea și setea de cuvânt.
să fii bine și mulțumesc. mult.
In “asezarea dintre doua batai de inima”, acel scurt moment de pace se poate opri totul!
foarte frumos… Poezia ta… cu ca si proza, care frizeaza poezia… ma prinde si ma arunca in marea figurilor de stil.
Moartea este singura certitudine a vietii!
De ce ne temem de ea (daca ne tememem)?
O sa incerc sa valsez pe tema asta in textul viitor : ” FRICA”. As zice ca sunt… autorizata