… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
cedrul… o poveste de demult amintită astăzi de o întrebare:care este parfumul meu preferat pentru toamnă. și mi-am amintit ce scrisesem deja, demult. motto: „parfumul este un acord al sinelui cu dezacordul, o întoarcere la magia pură“ (serge lutens) considerat simbol al măreţiei şi deseori amintit în scrierile religioase (apare în scriptură de 75 de ori) … Read more
mă tremur nopțile azi, în granitul de lacrimă strâmbă, mă tremur, cutremur șoaptele, stâncile, aiuritoarele vești, întâmplările alergate prin frunze ca vânt, de cuvânt, mă tremur nopțile. stăm ca doi stâlpi, ca două săbii adormite în teacă, ademenind sângele, văile, nopțile, întâmplările acestea banale care mișună toamna din noi, care mușcă, cu sete mă mușcă. … Read more
albastru. așa s-a desenat cerul ieri, după ce și-a dat jos straiele de ceață ale dimineții, cu gesturi leneșe și brumate de octombrie. o zi de octombrie care semăna mai degrabă cu un august pârguit, pe care îl trădase totuși rugina din culorile pădurii care ne-a însoțit drumeția. un scurt popas la castelul de lut, … Read more
ne intersectăm pe-o rană a toamnei și a tăcerilor ruginite, când cascadele ochilor tăi au uitat să mai zâmbească. ajungere. eu știu că te temi de octombrie, acum ceva mai mult, cumplit de mult, că te arde toamna pe dinăuntru a neputință, a definitivă despărțire, rană arsă într-o clipă, de-o clipă atingere. cumva toamna ne-a … Read more
soarele își dăduse demisia într-o dimineață. scurt și la obiect, pe nepusă masă, soarele, cu aroganța lui de precupeață, plecase. ce năpastă! mai sus, prin crânguri, rugina foșnea rușinoasă, cu degete moi ca de brumă, de gheață, toamna-și făcuse culcuș de dulceață într-o absență. ce pată! mai jos de uitare, pe sub cerul de vată, … Read more
guerlain, jean paul: ”cei care nu au încercat niciodată magia unui câmp de iasomie, știu oare ce este cu adevărat un parfum?” o poveste despre un parfum radiant și totodată întunecat, un zâmbet într-o zi ploioasă în care toamna pare să fi reușit să alunge vara din jurul nostru. pune ceaiul în ceașcă și hai! … Read more
te aștept la un concurs-psi ori, poate că de fapt îmi tocesc tăcerile pe lespedea unei mirări de vineri, când gânduri răzlețite ca niște scame de asfalt și de ceață mă țin așa, mirată, în cochilia toamnei. e o impresie de brumă între noi, una caldă, așa cum mai ieri era impresia de prietenie smălțuită pe-o … Read more
îţi cer drept plată sufletul întreg, de foamea nopţii leg şi te dezleg în dans de iele şi nuiele şi dacă mai rămâi cumva întreg din nebunia asta de cuvinte priveşti tăcut cum iarna minte când vara curge prea fierbinte şi cauţi iar, rătăcitor un suflet ca al tău, vândut cuvântului, pe care l-ai crezut … Read more
dincolo de cuvinte – mi-ai strigat, apoi calul acela albastru ori numai noaptea, poate, a stins ecoul chemărilor tale şi-am rămas aşa, suspendată, cu toate mirările abia văruite, mirosind alb, a batistă. îmi părea că te văzusem obosit, ridicând mâna mea până la tâmple de parcă ai fi vrut să îţi şterg toate rănile, toate … Read more
mie îmi spun ce noapte sunt, abia atunci când stelele mă coboară, când cascadele ochilor mai caută un punct de sprijin în inimă, în îmbrățișare. mie îmi spun ce noapte sunt, ea cade cu pletele lungi, dintr-o dată, măturându-mi frunzele fricii, îndoielile toate, arcuindu-mi cele o sută de spinări ale zilei trecând. mie îmi spun … Read more
te-ai întrebat vreodată cum ”arată” de fapt parfumul pe care îl porți? te-ai gândit vreodată că tușa aceea care completează ținuta, deși invizibilă, vorbește mult despre tine? te-ai gândit că parfumul este până la urmă o haină invizibilă, a ta, pe care, spre deosebire de celelalte haine, nu o poți împrumuta nimănui? am pornit această … Read more
la capătul verii, pe când toamna își dezleagă firele ei de aur și de rod, la brașov, pe arena ion țiriac, așa cum spune și tradiția, căci ne aflăm deja la a opta ediție, se deschid porțile festivalului berii, fratele mai mic, românesc al lui d’wiesn, adică oktoberfest. un amestec de muzică, de oameni, de veselie și … Read more
trenuri tăind noaptea în două, ca un anotimp de la marginea îndoielii, frunzele s-au pornit în rebeliune de galben. de-atâta galben, de-atâta primăvară în râvna toamnei, de-atâtea ninsori în arșița verii, zeci de trenuri mă străbat ca pe o gară pustie, inutil și stingher popas de unde oamenii au plecat către soare răsare, către un … Read more
parfum. o poveste închisă într-un flacon, o amintire declanșată de miresme, o formă de sticlă ce ademenește prin lucirile ei, o floare strivită în palme. parfum și alegere, una extrem de personală pentru că, așa cum vorbeam în scrierile care conturează omul după miresmele lui și pe care le găsiți aici, aici și aici, putem … Read more
argolida. o bucată de pământ în peloponez, o bucată de vis care vara aceasta și-a lăsat amprenta de împlinire. pentru că am visat să ajung în argolida de-acum zece ani, din vremea când grecia devenea într-un septembrie auriu prima dintre țările în care aveam să pășesc legând curiozitatea și dorul de suflet. iar cei care … Read more
astă seară vorbim despre o apă de koln, sau apa de colonie. pentru că citisem astă seară la ioana despre recenta ei achiziție galliano (nu uitați despre concursul celor trei parfumuri, da?, e deschis până pe 31 august, apoi alegem). postare la finalul căreia ne întreba ce parfumuri purtăm vara, mi-am amintit că acum cinci ani, … Read more