cedrul (parfumul din pădurea lui dumnezeu)

cedrul… o poveste de demult amintită astăzi de o întrebare:care este parfumul meu preferat pentru toamnă. și mi-am amintit ce scrisesem deja, demult.

motto: „parfumul este un acord al sinelui cu dezacordul, o întoarcere la magia pură“ (serge lutens)

considerat simbol al măreţiei şi deseori amintit în scrierile religioase (apare în scriptură de 75 de ori) lemnul sacru şi sfânt din care este construit acoperişul sfântului mormânt al mântuitorului şi din care solomon a ridicat templul lui ihave ori palatul regal, cedrul este eroul poveştii noastre de astăzi. o poveste pe care am mai spus-o cândva, născută din… căutări care au durat aproape trei ani. la capătul lor, așa cum știam deja, m-am îndrăgostit.

simbol al libanului de care se leagă prin mount lebanon unde, în vremuri îndepărtate, creştea pădurea lui dumnezeu, cedrul apare în parfumerie încă din antichitate, pe pereţii vechilor piramide egiptene regăsindu-se ca şi componentă a lui kyhpi– parfumul sacru- dar şi în grădinile suspendate ale lui nabucodonosor ori în templele indiene, ca lemn de construcţie a acestora împreună cu santalul, iar numele său vine din limbile antice greacă şi latină, „kedros”, rădăcină din care a derivat şi un alt cuvânt, citrice, deseori motiv de confuzie (l’eau cedrat era la vremea sa o apă pe bază de citrice nu de cedru).

uleiul esenţial de cedru, numit de plinius cel bătrân în scrierile sale „cedrium” conţine guaiacol şi era folosit la îmbălsămare, iar studiile recente ale cercetătorilor ruşi au demonstrat faptul că acest copac are o compoziţie chimică similară cu cea a citaminelor umane, fiind astfel pe drept considerat un simbol al longevităţii şi sănătăţii, cu proprietăţi terapeutice ieşite din comun.

din familia coniferelor, eroul nostru se regăseşte într-o mare varietate: cedrus atlantica (maroc), cedrus brevifolia (cipru), cedrus libani (liban), cedrus deodora (asia centrală), cedrus thuya şi cedrul roşu de virginia (america de nord), din acesta obţinându-se prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor, conurilor şi chiar a tăieturilor proaspete din trunchiul copacilor, un lichid oranj cu gust dulceag şi miros sec, puternic, de creioane proaspăt ascuţite. cedrul se regăseşte în aproximativ 14% din parfumurile actuale şi este un bun fixator, folosit cu predilecţie în parfumeria masculină, în acorduri tipic lemnoase ori lichenoase, chypre cuir.

recompus chimic, asemeni multor ingrediente, îl regăsim sub numele de cedril metil cetonă, cedrol, acetat de cedril şi cedambrer, cu o nuanţă distinctă de ambră şi este deseori asociat cu iononele (mirosul sintetic de violete) şi labdanum (răşină folosită de asemenea în antichitate la prepararea tămâiei), iar dintre primele parfumuri cu cedru putem aminti pe cel creat de martial pentru domnişoara de la valliere- a la duchesse, un parfum creat în secolul XVII cu iasomie, cedru şi jonquille ori săpunul preferat de napoleon, brown windsor, cu miros de lavandă, bergamot, cuişoare, rozmarin, cimbru şi cedru, iar dintre clasicele parfumuri pe cel creat de casa creed în anul 1875, bois de cedrat.

în parfumeria actuală cedrul se regăseşte în notele de bază ale parfumurilor masculine: jules- dior, tuscany- aramis, cacharel homme, fahrenheit- dior, le male- jean paul gaultier, hermes terre- hermes, antaeus- chanel, aqua di gio for men- armani, în apele de colonie guerlain eau de cologne imperiale (creat în 1853) sau eau de fleurs de cedrat (1920), bleu- chanel lansat anii trecuți, dar şi în parfumeria feminină: l’anarchiste- caron, shalimar- guerlain, l’eau belle- azzaro, antilope- weil, visa- piguet, nahema- guerlain, talisman- balenciaga, magie noire- lancome sau givenchy very irrezistible poesie d’un parfum d’hiver.

parfumul ca un întuneric, ca un paravan între sine şi lume, o distanţă necesară ori un ecran invizibil, având miros de cedru în toate cele trei note ale sale s-a născut în anul 1992 şi este evocarea unui vis. un parfum care este asemeni unei linii violet în otravă, destinat nu oricărei femei şi nu oricărei nopţi, un chypre elegant, evocând marakech-ul cu străzile sale inundate de mirosuri, a fost debutul lui serge lutens în lumea parfumurilor, acest mare creator de nişă francez, cel care avea să declare cu ocazia relansării acestui parfum, în anul 2009: „feminite du bois este acuzatul, iar eu sunt judecătorul îndrăgostit de criminal”.

serge lutens a cunoscut marocul în anul 1968 pe vremea când era fotograf şi machior al casei dior şi va reveni aici, în grădinile de la marakech în căutarea mirosului pe care îl va recompune iar şi iar în parfumurile sale speciale. din amintirile sale de atunci va păstra mirosul de lemn pur şi sfânt, acel lemnul oudh, pe care orice pelerin la mecca îşi doreşte să îl găsească măcar o dată în viaţă, dar vor trece 30 de ani până când, sub bagheta sa, christopher sheldrake şi pierre bourdon vor recrea această amintire şi o vor dărui lumii într-un flacon de un roşu burgund, cu linii curbe, asimetrice, ca un sipet de taină ce poate ascunde miracol sau otravă.

parfumul, debutează cu note de vârf picante, fructate, de piersică şi prune îmbogăţit cu cardamon, tarhon, neroli şi ghimbir, miezul se conturează tot pe fonduri picante, cu acord de scorţişoară, flori de garoafă, iris, trandafir, iasomie, violete şi ylang-ylang, iar notele de bază sunt ambrate, lemnoase, cu cedru de atlas, completat cu note orientale de civet, ambră, mosc, santal, migdale. ca şi încadrare este un parfum lemnos cu acord de chypre dar mai presus de orice, este amprenta olfactivă a unui vis. într-o perioadă în care parfumeria era dominată de minimalism, de lejeritate şi discreţie, acest parfum este ca o crinolină, ca o bijuterie olfactivă, drapaje mirosind a lemn, în toate notele sale, dar nu unul sec sau dur, ci uleios, delicat, aproape animal.

apărut iniţial sub numele casei shisheido, parfumul a trecut sub numele creatorului său odată cu relansarea în 2009 (o relansare care pierde- după părerea mea- din fascinație și măreția originală) şi este… parfumul meu preferat.