argolida. o bucată de pământ în peloponez, o bucată de vis care vara aceasta și-a lăsat amprenta de împlinire. pentru că am visat să ajung în argolida de-acum zece ani, din vremea când grecia devenea într-un septembrie auriu prima dintre țările în care aveam să pășesc legând curiozitatea și dorul de suflet. iar cei care mă cunosc știu deja, pentru mine grecia înseamnă locuri de vizitat, plaje mici, învăluite în liniște, irealul albastru al mării egee ori verdele sărat al surorii sale, ionica. și cred că zeii mi-au pus năvod bun atunci, întâia oară, unul în care aveam să mă prind cu drag și de bună voie, de fiecare dată când aveam să aud chemarea, iar și iar. pentru că grecia este aidoma fântânilor fermecate ale cunoașterii: de ce bei, de aceea setea devine mai mare.
și-mi amintesc de parcă era ieri. porneam la drum spre grecia ținând în brațe ghidul mare, pe care îl citisem din scoarță în scoarță, așa cum citești o poveste miraculoasă. mi se părea greu de crezut că voi ajunge în locurile despre care citisem demult, într-o vară de-a copilăriei mele, în care dezlegasem după mintea mea de atunci, sub vișinul bunicilor, misterele olimpului și-ale spartei și argosului, ale micenienilor și atenienilor, urmărită de pythia cea atât de știutoare încât marii regi ai acelei lumi își plecau capetele în fața ei, în așteptarea răspunsurilor. argos. numele câinelui care și-a așteptat în ithaca stăpânul plecat să cucerească troia și numele unuia dintre cele mai vechi orașe grecești. argolida. nume de cântec…
mi-au trebuit zece ani să ajung în argolida, de parcă în tot acest timp aș fi fost un ulise rătăcitor pe muntele centaurului, prin orașul argintarilor ori prin ținuturile muntoase ale vlahilor. zece ani am umblat pe valea tembi, prin petralona și pe lângă meteore, pe olimp și prin halkidiki, sădindu-mi în suflet povești, amintiri pentru anii în care voi trăi numai cu ele în suflet, cea mai mare avere a omului. iar când în sfârșit argolida mi s-a desenat înainte ca un vis pe jumătate făptuit am știut că acolo unde poarta leilor mă așteaptă, dincolo de șirurile lungi ale livezilor de portocali și mandarini, am să revin. aceasta îmi este promisiunea și știu că o voi împlini cândva.
argolida. în cuvinte simple, argolida înseamnă argos, nafplion, nea thyrinth, epidavros, mykines, tolo, asini. povești. locuri în care soarele și istoria se îmbracă cu zâmbetele curioșilor ce străbat mica regiune căutând… livezi nesfârșite de citrice pe o parte și pe cealaltă a drumului, oameni și zile care trec prea repede. undeva în sufletul meu mi-am însemnat promisiunea că am să revin. dar mai întâi am să-mi scriu amintirile, așa cum o fac de fiecare dată. pe palme și pe ochi, pe gând, am să-mi scriu amintirile toate sub un singur cuvânt
Stufoasă prezentare și interesantă.
e doar introducerea, sava.
am de gând să vă plimb prin argolida la pas, cu coborâre dinspre delphi și thermopilae și îndărăt spre salonic.
Frumos rezumatul de început al vacanței tale, pe care știi că speram să-l aflu cu nerăbdare, ca și povestirile ce vor urma. Abia aștept să văd un colț de Grecie prin ochii tăi și să mă îmbăt cu miresme orientale prin cuvintele tale.
orientale în grecia, dana?
dacă mă învrednicesc, poate apuc să vă povestesc până plec la praga. (curând adică).
Cine știe la ce orientări visam eu când în gând aveam mediteraneene și degetele s-au fixat pe orientale. Pot să (mă) râd? Hahaha…
Poate că așa o fi fost să fie, ca să mai fug vreo bucată de vreme de pe aici, doar din comentariii.
Nu ştiu cum să îţi spun dar eu m-am îndrăgostit de locurile alea. Şi e numai introducerea… îţi dai seama când vei ajunge la final cu povestea, după ce ne vei plimba peste tot, cum voi fi?
Şi ca o glumă, sper să fie pân’ la adânci… fericiţi
da, potecuță, vor trăi fericiți, ca-n toate poveștile.
cât despre grecia, mereu spun că ultimul loc văzut este cel mai frumos, apoi găsesc altceva de văzut, de iubit și-o iau de la capăt. și poți să crezi că încă nu am urcat pe acropole? 
de zece ani bântui și atena a rămas mereu deoparte. poate și pentru că știu că regina trebuie vizitată când soarele e mai domol și turiștii mai puțini, așa cum am văzut și stambulul, într-o tihnă teribilă.
Nu pot să cred! Deci chiar nu pot! Când fuseși aici? Păi aici stau eu! Ai fost chiar în Argos? Ai vizitat Nafplio? Eu locuiesc pe malul mării Egee la 30 km de Argos! Dacă intri pe blogul meu și vezi sus la categorii Grecia, o să vezi acolo fotografii cu zona în care stau eu. Superb! Of…Când ai fost? Dacă aș fi știut sigur ne vedeam!!!
Apropos, ce părere ai de parfumurile de la Lidl? Bune de ceva?
acuma repet și eu: nu pot să creed! în ce locuri frumoase stai!
și-acum chiar este explicabil de ce ”flori de mandarin” și ca să răspund: iunie/ sfârșit și început de iulie, atunci am fost. și-am să mai revin. am stat în tolo, am vizitat napflio, mycenae, epidavros, aș mai fi vrut argos, tirinth și olimpea dar timpul ăsta…
flori de mandarin, la noi la lidl n-am văzut parfumuri, drept e că evit zona cosmeticelor, dar cred că-s pline de alcool și cam atât. așa cred…
Da, eu stau la vreo 30 km distanță de Argos, exact pe malurile Egee. Dar plecăm definitiv din Grecia la sfârșitul lui septembrie. Trebuie să vii în Argos primăvara cam prin aprilie când sunt înfloriți portocalii. Tot Argosul miroase atunci divin!
slabe șanse, flori de mandrin, să ajung în argolida în aprilie. foarte slabe chiar, așa că rămâne doar să-mi imaginez.
păcat… e o țară absolut fascinantă.
plecați din grecia de tot?
Pentru turism e fain[. Dar de locuit permanent…oh. Asta-i altă poveste. Eu sunt de 10 ani în Grecia și soțul de 16. Într-adevăr sunt multe de vizitat în Grecia, multe de văzut. Sezonul de măsline de exemplu începe undeva pe 1 Noiembrie și ține toată iarna (adică până prin februarie). Tot prin Noiembrie începe și sezonul de portocale. Știi că în Argos vin foarte foarte foarte mulți români pe sezon la cules de portocale? Condițiile de acolo atât de muncă dar și de locuit sunt dincolo de a putea fi descrise în cuvinte… Data viitoare când vi încoace, vizitează Paralio Astros! Promit că nu regreți! E la 30 km de Argos și e înconjurat de plaje curate și superbe…
totdeauna turismul este diferit de locuit, flori de mandarin. vă întoarceți acasă? și da, fabuloase portocale am mâncat în zonă, extrem de mari și de dulci. cât despre revenit, să vedem la anul ce va fi, dar am să țin minte, mulțumesc.
Da, ne întoarcem. După 16 ani de Grecia soțul, și 10 eu…e și cazul
Trebuie să încerci și măslinele murate de ei…amețitor de bune! Înainte să vin în Grecia nici nu atingeam măslinele. Aici însă le-am dat de gust!
știu măslinele murate. am rude în sicilia.
Crezusem că ai făcut o magie şi ai înlocuit salata orientală cu una mediteraneeană, dar nu am eu bafta asta…
îmi place grecia, dana, dar nu și italia și aerul ei snob-mediteraneean de fapt eu spun că italia e frumoasă, dar păcat că-i locuită. așa că mediterana?!… pfuii…