despre oameni şi poveştile lor

atunci când scriu, fiecare dintre gesturile mele, alunecări de peniţă, sunt prinse unul de celălalt cu lanţuri invizibile. rostogoliri de cerneală coborând în dimineţi cu cromatică simplă, acelaşi tablou ale cărui tuşe de zori şi de lumină au gust de repetiţie. deşi alta, lumina firavă coboară iar peste chipul meu concentrat, peste tâmpla unde gândul … Read more

http://www.youtube.com/watch?v=7_VnKrm2tRY&feature=related semne de ploi cu vânturi reci pe glezne. merg printre oameni încercând să descopăr în spatele chipurilor lor un semn de recunoaştere, ceva care să spargă tăcerea dintre noi. un zâmbet? pe străzile largi oamenii trec grăbiţi, închişi în globurile lor transparente ca nişte paltoane de sticlă, platoşe fragile şi inutile prin fragilitatea lor. … Read more

 părea că se va desfrunzi curând, deşi oamenii spuneau că nu, dimpotrivă, copacii pocneau de muguri. ba chiar aduceau cu ei, mărturie, teancuri de fotografii, care mai de care mai colorate şi mai impresionante. profitând de împrejurare, primăria organiză o expoziţie şi un fel de concurs, un eveniment aranjat oarecum la întâmplare, cu multe stângăcii, … Read more

dimineața coboară altfel, în tăcere, cu eșarfe violet acoperindu-i ochii și zâmbetul ca un amor bolnav, învăluit de acea negură a nopții de care nu se putea încă desprinde. nu pe deplin. în alte dăți, ea venea aurind, cu miros de  zumzet cald și de lapte, ca o cădere veselă de silabe, cireșe ce zburdă … Read more

mai întâi vom desena o dreaptă, linia aceea care, pe axa timpului, uneşte ascendent, de la nimic, către infinit, două puncte imaginare, valori de x şi de y. ecuaţie liniară e gradul întâi ce separă (sau uneşte) variabile pozitive de x şi de y, cei doi străjeri sau, mai degrabă, cei doi prizonieri ai propriilor … Read more

sâmbăta, privesc mai ales dinspre fereastră înspre bibliotecă aşteptând să-mi sară în braţe ghiduş-jucăuş o carte. în paginile ei povestite şi atât de des răsfoite mi se arată uneori o coadă de motan, responsabil de convertire a mieunatului în cuvânt universal valabil, şi atunci când cred că înţeleg sensul frazei, adânc mister, acest fado al cuvântului, … Read more

– un calup de cuvinte aş dori!- cer eu timid, abia auzit, de pe partea cealaltă a tejghelei de sticlă pe care nu o ating, temându-mă că s-ar putea sparge. vânzătoarea mă priveşte o clipă, cu tâmpla ridicată a mirare: nimeni nu mai cumpără cuvinte la calup ci numai la bucată, amândouă ştim asta, dar … Read more

am aflat că aici este rost de concurs: scrieri într-o ureche literă: t. vinovată că am aflat este dagatha care, participă şi ea. v-aş invita şi pe voi, dacă nu să participaţi, barem să ne votaţi! 😀  aici (later edit: votul se face pe 4 şi 5  februarie, pentru locurile 1, 2 şi 3 şi … Read more

– spune-mi repede un cuvânt care te face să te gândeşti la mine!- te provoc iar, a câta oară, la joacă – cireaşă!- îmi spui aproape fără să gândeşti, cufundat în iarba înaltă a clipei, dar încă nesigur că mica sferă roşie mă va face să râd. eu îţi simt ezitarea şi plusez: – ai … Read more

semne şi vânt. dezîmblânzire. mi-e dor să alerg, aşa cum o făceam odată, cu umerii mici tiviţi de aripile nevăzute ale inocenţei. mi-e dor să mai fiu precum caii sălbatici, refuzând darul de zahăr, ademenirea. şi am închis astăzi toate porţile. spirala în mine se strânge, timp al naivităţilor în adânc şi în tăcut să … Read more

undeva pe la începutul anului trecut, pentru că nu apucasem să postez textul chiar la finele anului, atunci când se născuse de fapt, scrisesem pe acest blog un articol numit chiar aşa: “amor cu un muribund”. şi iată că povestea se repetă: în decembrie, în ultimele zile ale anului abia încheiat, un nou “amor” s-a … Read more

te iubesc- îmi spune luna și eu cred, pe totdeauna zâna nopților, nebuna cum îmi râde strâmb. te doresc- șoptește zâna stelei răsucind întruna firul nopții prins în mâna care mă cuprinde strâmb. dar eu știu că e doar una luna mea tivind minciuna însă astăzi mi-e totuna dacă-i drept sau strâmb. și pentru că … Read more

tâmple albind, neaua veghind, tâmple ce tâmple ating, una spre cealaltă, neştiutul, nespusul, lumea în alb şi în negru risipind, adunând, gând peste gând şi cuvânt, mâini ce se întind. arcuind, mână în mână cuprind, una pe cealaltă, neştiutul, nespusul, lumea în negru şi alb adunând, risipind cuvânt şi gând. atunci când mor anii oare … Read more

… cândva în 13 decembrie s-a stins el, marele, poetul. astăzi este numai uitare. astăzi nu ne mai amintim. De mult negru mă albisem De mult soare mă-nnoptasem De mult viu mă mult murisem Din visare mă aflasem Vino tu cu tine toată Ca să-ntruchipăm o roată Vino tu fără de tine Ca să fiu … Read more

legare-dezlegare, inima prinsă de un fir de iarbă, gândul prins de o întrebare rătăcită, nespusă. prindere-desprindere, un asfinţit fumegând în ceaşca nopţii, rădăcina pierdută în aer, lacrima prinsă de lacrimă. şi te-am visat vorbind, rostogolind înspre mine strugurii vorbelor tale, noaptea nu era nicăieri ziua nu venea de niciunde, doar zeama de cucută a tăcerii … Read more