despre oameni şi poveştile lor

“a fi sau a nu fi”- doar şase cuvinte sunt de-ajuns şi imaginea tânărului, a prinţului filozof al danemarcei ne apare în amintire, aşa cum deseori l-am văzut, întrupat în felurite moduri, mai aproape de astăzi ori mai atinse de patina vremii şi mă gândesc acum că dintre toate piesele de teatru ce ne-au rămas … Read more

mi s-a întâmplat aseară, pe când ieşeam dintr-un magazin, să mi se intersecteze privirea obosită, preţ de câteva clipe, cu cea a unui copil şi aproape că mi-au dat lacrimile. băieţelul purta haine modeste ce îi învăluiau trupul micuţ, apărându-l palid de frigul serii şi avea o căciuliţă bej, aproape albită de atâta spălat, o … Read more

bucăţi cartonate, uneori atinse de patina timpului, uneori aproape uitate în sertarele şi memoriile noastre, clipe închise pentru eternitate într-o bucată de carton mai mult sau mai puţin lucios pe care anii le păstrează cuminţi în albume, în rame ce dorm aliniate pe etajere de suflet sau de mobilă. amintiri pe care le-am pregătit mai … Read more

ultima lună de toamnă. verdele, atâta cât mai este, se transformă direct în negru, fără să mai treacă prin starea de rugină. frunzele căzute iau forma tălpilor care le strivesc și se transformă, atinse de brumă, în mici particule, invizibile, care ne ating porii. am frunze în păr. mi se zbate o rugină pe inimă. … Read more

să risipim poeziile pe masă ca nişte cărţi de joc, la colţuri de stradă, pe copaci şi pe frunzele căzute, să ne risipim astăzi vorbele, versurile, cu încântare copilărească. eu am să-ţi pun în ceaşcă în loc de zahăr o metaforă dublu rafinată, tu ai să-mi aduci un vers crocant. să ne risipim astăzi foile, … Read more

aşa cum a fost şi joia trecută,astăzi este zi de guest post şi iată că  altcineva a răspuns din nou invitaţiei mele de a scrie aici, pe acest blog şi ne va fi gazdă pentru două zile. este vorba de dagatha pe care o cunosc de relativ puţină vreme, dar pe care o ştiu deja … Read more

pe scara ce duce în sus, pe sub coloane şi arcade albe, zidite imaginar din pietrele nopţii, eu nu sunt niciodată singură. mă însoţesc adesea, tăcut, orbii făurari, aceşti meşteri cu ochi de întuneric ce cioplesc în lumină cu mâinile lor însângerate şi chiar dacă nu mă pot vedea, ei mă simt cum trec, cum … Read more

erau cinci copaci pe deal. puteam să-i văd de la fereastra mea cum stau drepţi, ca degetele răsfirate de la o mână şi singura lor mişcare era un cântec nedesluşit al frunzelor atinse de vânt. nu-l auzeam, dar îl puteam ghici. departe, în zare, desenat direct pe cer, un munte  zâmbea înclinat spre fratele lui … Read more

semne de joi au venit mai apoi peste noi îmi desenez în fiecare dimineaţă un fluture. uneori arcuit, alteori transparent, astăzi, nu ştiu de ce, el este dantelat violet. pe discul somnoros al soarelui văd cum toamna îşi înfige colţii de rugină în strugurii rămaşi mici ai verii, învineţindu-i, apoi râde spre mine brumat. nu … Read more

te cunosc parcă de ieri şi parcă de astăzi, ştiu despre tine atât de mult şi iată… atât de puţin. te-am însoţit într-un pelerinaj pe care într-o zi îl voi face şi eu, pe străzile transformate astăzi ale oraşului şi ale amintirilor tale, pe drumuri lungi, prin doruri la care nu am răspuns şi astăzi, … Read more

am trecut astăzi strada ţinând pe mână un porumbel călător, prea speriat ca să facă asta singur în prima lui zi de şcoală. purta uniformă din pene moi, asortată cu ghoizdanul pe care o pisică alerga după un şoricel. ceva mai încolo, încălzindu-se la soare, un fluture alb îşi aduna creioanele mici, colorate, risipite pe … Read more

există un înger. îmi tot repetă că te iubesc, mai cu seamă atunci când plouă în inima mea. şi nu, nu îl cred. mi se agaţă de rochie, de firul dus de la ciorapii de mătase, de sacoșa mea plină de cuvinte. îmi spune: “hei, oprește-te! nu mai alerga atât!” dar eu mă prefac că … Read more

prințesa ședea pe jllțu-i, mai mult plictisită decât obosită, ușor aplecată pe o parte, iar de sub tivul rochiei lungi ieșea un condur, cel tocit de atâtea sărutări ale supușilor. condurul fusese făcut de un meșter vrăjitor, cu multă vreme în urmă, dintr-un material special și al cărui parfum amețitor, care nu se risipea niciodată, … Read more

Am cunoscut un om. Un om, cu rele si cu bune. Efectul prezentei lui in viata mea a constituit o adevarata piatra de incercare. Am incercat sa iau ce e mai bun din asta, dar, deocamdata, nu am reusit. Probabil ca trebuie sa mai treaca timp. Dar am descoperit o metoda simpatica si destul de … Read more

aş putea chiar să scriu astăzi despre grecia atinsă de amurg, despre tristeţea plajelor aproape goale, aşa cum le-am văzut cu o lună în urmă, dar nici acesta nu mi-a fost gândul atunci când am început să scriu acest post, ci unul mult mai aproape de suflet. amurgul zeilor… nu va fi vorba nici despre … Read more