… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
trăim fiecare zi a vieţii noastre cu împlinirile şi dezamăgirile ei, cu ritualurile şi surprizele ei, visând la mâine. suntem astăzi de cele mai multe ori grăbiţi şi ocupaţi, focusaţi şi prinşi în dead-line-uri, îndeplinind câte un target inventat ieri pentru mâine. în goana noastră suntem prea egocentrici, prea absenţi, prea departe. mult prea departe … Read more
îmi amintesc cum scriam amândoi. demult, ce demult pare acel timp în care nopțile se legau prin cuvinte și priveam curioasă. te-am crezut? aș fi vrut să te cred. aș fi vrut mai cu seamă ca tu să te vezi și să te crezi așa cum ești. să faci pace cu tine. te înconjurai de … Read more
ieri seară, la invitația Spitalului de cardiologie Clinicco, am avut parte de o experiență deosebită: prima degustare de vinuri la care am participat vreodată, dirijată de magdalena crișan, somelier independent și medicul cardiolog sorin micu, pasionat la rândul său de această licoare.”puțin vin este antidot contra morții, în cantitate mare este otrava vieții”- proverb persan- păreau … Read more
prietenii alături de care am alergat pe 4 iulie pentru ceea ce unora li se pare un vis nebun, dar nouă ni se pare deja conturat, primul spital de hematologie și oncologie pediatrică construit integral din fonduri private, știu deja, am spus și atunci: după succesul lansării oficiale al Asociației 1 Leu din luna iunie, acela … Read more
mama Dariei ne-a anunțat cu puține zile înainte de cea de-a doua ediție a alergărilor noastre brașovene, cele deja știute, alergările pentru strângerea fondurilor necesare construirii primului spital de hematologie și oncologie pediatrică din românia, că va fi alături de noi. și a fost, așa cum a promis, aducând prăjituri și apă pentru mica comunitate ce … Read more
îmi plac bloggerii brașoveni. 🙂 pe la începuturile mele ca mâț pervazier, dansator pe taste, mă gândeam uneori, privind cu jind la postările celor mai vechi, de prin alte oraşe, cum ar fi să cunosc și eu comunitatea locală. ori cum este ea de fapt. ce fel de oameni sunt bloggerii brașoveni? cum au început? … Read more
adună-mă în palmele tale. astăzi mai mult ca oricând vreau să simt cum curge primăvara printre toate emoţiile mele, ale noastre- deşi numai eu le veghez ca pe pruncii bolnavi- biete ecouri ale unui timp prea repede dus. adună-mă în gândurile tale. chiar dacă ai plecat demult, cu iubirea de mână, aşa cum ştiam amândoi … Read more
motto: “taci. în mine urlă un porumbel” (undeva în “cioburile mele” ) îţi datorez de multă vreme această “recenzie”, poate chiar din ziua aceea în care te-am citit pisiceşte, pe tăcute, mirată de faptul că pdf-ul acela nu roşise de atâta sensibilitate. de emoţie. şi îmi pun drept scuză convingerea că mă pricep mai bine … Read more
braşov. din căldarea de lumină… astăzi vă invit prin biserica neagră. cumva toate drumurile şi toate privirile par să ducă spre ea, ca şi cum acolo, sub piatra ei neagră se află- şi mai bate- inima bătrânului burg. de pe strajă sau de mai sus de turnurile cetăţii, din belvedere sau de pe uliţele căldărarilor … Read more
unele cărţi îmi vor însoţi sfârşitul de săptămână care se apropie, lecturi mai noi sau mai vechi, mai dragi sau mai… foarte dragi, căci aşa trebuie să ne fie mereu încrustările în hârtie ale prietenilor şi ale oamenilor cunoscuţi prin blogosferă şi care au ieşit în lumină cu curaj, s-au aşezat în cărţile lor. pe-afară iarna … Read more
e-atâta dezlegare între noi şi-atâta frig, coborâtor în oase, e-atâta-nsingurare printre ploi când iarna trece jalnic peste drum alunecând în alb în palid nor de scrum, jelit ca o prinsoare azi pierdută e-atâta risipire oarbă, mută când se împarte iar lumina-n doi şi vorbe moi coboară ca un plânset, pe sticla rece-a unui cântec fereastră … Read more
se numeşte “ora de medicament”. este cel de-al treilea volum de poezie al lui radu sau ratzone cum îl mai ştim. volumul va apărea curând şi am emoţii (să nu uitaţi vă rog, primul său volum “sunt un gunoi, sunt un nimic” participă la concursul cea mai bună carte românească din anul 2014 şi vă rog … Read more
locuiesc într-un cuvânt albastru. între două consoane perfect imposibile şi-o vocală supraponderală, cu vedere la cerul la fel de albastru, mi-am făcut eu culcuş într-o zi. vezi, tu, pe-atunci credeam că te cunosc. că tot ceea ce rostesc îţi seamănă pentru că eu mergeam pe stradă cu ochii după tine, de mă cunoşteau toate pietrele … Read more
în liniștea serii de luni, îmi agăț toate gândurile, ca într-un cui vechi toate hainele înserărilor noastre. miroase a ceai între noi, deși tu ești în lumea ta și eu în propria-mi lume, însă de dragul frazei sau al armoniei cromatice, ne putem preface foarte bine că locuim vremelnic în această frază obosită. la televizor … Read more
se poartă bilanțurile și se poartă dorințele acum, că tot suntem la capăt de an aşa că voi încerca să conturez şi eu câte ceva. 2014 a fost un an despre care se spunea că va răsturna puțin lucrurile și că multe din cele știute se vor arăta în adevărata lumină. multe chipuri pe care … Read more