
unii oameni îşi aşează liniştea în cruce
pe tălpile mirosind a pământ,
a cuvânt,
ca strugurii striviţi sub brumă,
unii oameni te simt trecând.
pe porţile deznădejdilor stau scrise
cele o sută de nume ale nopţii fumegând,
unii oameni poartă în ei vânt
şi prea puţină rămânere.