aşa cum unii dintre voi ştiţi, recent s-a desfăşurat sub egida editurii litera, concursul de poezie dedicat limbii române, un concurs al cărui premiu a fost de 15.000 ron.
părerea mea despre concursuri cred că o ştiţi deja. ceea ce vă este însă mai puţin ştiut este faptul că împreună cu bogdan ne-am jucat puţin brodând ceea ce urmează, o poezie în 12 strofe, un amalgam de trăiri pe care l-am trimis la concurs. şi tare aş fi curioasă dacă ghiciţi care versuri îmi aparţin mie şi care condeiului care m-a însoţit.
a vorbi despre limba română
a vorbi despre limba română
este ca şi cum ai umbla
cu ruginitul depărtător de coaste
prin trupul firav şi uscat al înţelesului.
a vorbi despre limba română
este un drum solitar, o vorbire în sine, cu sine,
traversând locuri uitate de alții,
citind în orb manualul de neutilizare,
iar și iar și iar, ca pe o rană niciodată închisă.
a vorbi despre limba română,
ce orgoliu şi ce lipsă de sens,
ca o rupere a cercului mereu închis,
deasupra căruia dorm cu chipurile lor stinse.
şlefuitorii bolnavi ai cuvântului,
a vorbi despre limba română
este ca o chemare
pentru cei plecaţi, cei rămaşi,
aceia pe care hârtia nu-i mai încape,
prea devreme uitaţi, prea târziu închişi
în canoanele prăfuite de timp ale cărţilor.
a vorbi despre limba română
înseamnă a fi străin în viața ta,
pierdut între tăcere și afirmație,
fără să înțelegi dacă să vii sau să pleci,
ca o abținere de urlet, ca o înfângere în plâns,
gol și flămând,
pe marginea dintre acuzare și iertare.
a vorbi despre limba română
înseamnă a te blestema singur
și a-ți purta singur blestemele ca pe o cruce,
pentru că oricum nu ar înțelege nimeni,
azi la modă sunt doar cele cosmopolite,
prea mult scurtate de taste.
a vorbi despre limba română
este un fel de a recunoaşte noroiul
şi sensul întors al strălucirii,
o amnezie a literelor desluşite demult,
prin anii naivi, pătaţi de cerneală.
a vorbi despre limba română,
ocară, sudalmă, blestem,
ce patimă şi ce lipsă de metaforă
în capul mereu aplecat
al dezrădăcinatului.
a vorbi despre limba română
o coloană a iluziei sub care dorm
bătrânii pe care i-am uitat,
cu rădăcinile lor pierdute,
care mai cheamă
imposibila întoarcere.
în același timp
a vorbi despre limba română
înseamnă a trăi singur, cu stigmatul
că tu știi și ei nu, că tu cunoști și ei nu.
înseamnă a te teme să spui “plec”
când îți va veni vremea,
pentru că nu știi dacă ei vor mai ști
atunci ce înseamnă asta…
a vorbi despre limba română
este a vorbi despre plecare…
… din tine însuți.
mulţam tare mult, bogdan, a fost o mare bucurie să scriu împreună cu tine și să câștigăm astfel acest premiu prin care vom dărui cărți unor copii, zâmbete, acolo unde ele au încetat să mai existe, în cadrul aceluiaşi drag proiect numit semn spre carte
Ehei, frumos! De mult doresc să scriu și eu ceva despre CĂRȚI și despre A CITI, dar m-au bântuit fie alte subiecte, fie timpul liber inexistent.
Cred că îți aparțin versurile cu număr impar, deși spre final nu-ți recunosc pe deplin stilul. Ești tu acolo unde versurile se contorsionează ca niște pisici meticuloase și meditative. Altceva nu-mi vine în minte acum.
frumos ştii ce este, cc? că vor fi copii mai fericiţi, deşi prea puţin. că scrisul poate aduce şi bucurie. pentru că scrisul este dar… şi har. anunţând astăzi, cu cărţile alături, povestea naşterii acestei poezii, am retrăit emoţia scrierii ei şi bucuria. una imensă. în fond a fost o experienţă de aliaj de cuvinte copleşitoare. aşa că contează prea puţin cine, cum… ce s-a refrazat, ce s-a şlefuit şi unde.
şi este onorat să ştii că celor deprinşi cu cărţile, cu scriitura bună, chiar le-a plăcut ce ai vrut să transmiţi.
sincer, sunt extrem de tulburată acum. şi recunoscătoare.
Poate strofele :1,3,4,7,9,10,11? Sunteti doi autori dar poezia este rotunda. Uneori, nu foarte des, pot fi astfel de reusite scriitoricesti. V-ati completat foarte bine in versuri.
oarecum eşti pe-aproape, roxana, pe aproape.
eu cred că mai greu a fost să ne dorim să facem asta, restul a venit de la sine.
Multe felicitări! Deci ce premiu ați câștigat mai exact?
ca şi denumire exactă, lotus, este cea de-a doua menţiune acordată de juriu (iniţial era vorba de un singur premiu, cel de 15.000 ron) dintre cele patru menţiuni acordate. ca şi premiu în sine era vorba de cărţi pe care noi le-am donat, aşa cum ne dorisem de fapt, proiectului despre care ştii foarte bine. sunt cam 30 de cărţi, eu aşa am numărat.
Știam, da. Așa cum știu că dacă spun, din nou, mulțumesc, o să mă cerți. Așa că… doar mă înclin. Felicitări!
Felicitări din suflet!!!
BRAVOOOO!
sonia, aş fi vrut, din suflet, mai mult. sau o să fie mai mult! sigur că ştiai!
sărumâna potecuţă! în numele amândurora şi al copiilor…
mulţumim suflet drag.
Strofele 1, 3, 7 par a fi ale tale, nu în “stil” , ci în folosirea unor cuvinte pe care le simt ca fiind indicii…
păi tu m-ai recunoaşte şi dacă aş lăsa spaţii goale, alma. chiar şi aşa…
Cu scrisul tau sunt familiarizata, Psi. Am citit si Cioburile lui Bogdan. Cu toate astea, uite ca nu pot sa ghici Ramane insa rezultatul – felicitari Si, multumesc, stii tu pentru ce
floarea de petunie se pregăteşte pentru a treia cupolă.
mulţumim şi noi…
Felicitări, Psi. Şi pentru premiu, şi pentru gestul vostru.
Prima strofă este a ta 100%.