culori

mă sperie vântul care se ascunde perfid sub plapuma liniştii. mă sperie gândul că tulburări de ape se ascund încă ochiului, cel dinadins orb. de o vreme mă sperie liniştea şi mâinile întinse a pace, când ochii lucesc a sânge şi a cuţit. mă sperie gândul că poate într-o zi, curând, va trebui să fug. … Read more

un ger năprasnic ni se albea în oase, în ora aceea care amuţise plutind indecisă între noi. ca un animal hăituit ea îşi strângea secundele orfane pe sub fusta zdrenţuită, de nu credeam că se mai poate atâta dezvăluire pe pământ. plângeau în noi semninţele uitării ca nişte ghimpi şi prin porţile deschise, ianus trecea … Read more

sursa foto: salome el dădu deoparte perdelele care ţineau noaptea cu vârful degetelor. ea zâmbi ca o amforă plină. el privi înapoia lucrurilor, acolo unde începuse de fapt totul, cu un alt zâmbet, aidoma celui de-acum. ea tăcea cu adâncimi de apă în privire. el atinse cu mâna lemnul uscat al mesei pe care lumina … Read more

mai întâi se aleg cuvintele. două câte două, ca nişte batiste uscate de vânt, ele sunt albe şi lipsite de noimă la început, ca nişte păsări orbind cerul. dăm deoparte lacrimile, punem punct emoţiilor care mai dorm leneş şi împăturim frumos, în patru, cuvânt cu cuvânt, silabă peste silabă. un eşafod îşi lungeşte urechile, lanţul … Read more

ni se aşează o brumă nouă pe gânduri. şi în sfinţenia pământului este iară un îngheţ peste care, om de lut şi deznădejde, calci obosit. dincolo de fereastră, toamna şi-a dezlegat caii negri întru sălbatică desfrunzire şi-n frigul dintâi al dimineţii, dâre de alb şi de spaimă alungă soarele în ceaşca de ceai. e un … Read more

mirosea a verde când am plecat. un verde ud, crescut sălbatic pe la ferestre şi printre pietrele care desenau parcă, cu colţurile lor tocite de paşi, un lung şotron. petalele ultimei flori se striveau în lumina filtrată, ca nişte coji fragile din care culoarea începuse să fugă şi pe care orice răsuflare le-ar fi topit. … Read more

septembrie mi se așează pe genunchi ca o coajă uscată, de pepene. și în liniștea care mă încape îmi amintesc că este iarăși o zi de marți, una ca toate celelalte, dacă aș putea să dezlipesc sezaţia aceea de  tăcere silită care s-a aşezat pe umerii mei. plasture? septembrie îmi râde pe pleoape ca o … Read more

mă priveam în braţele tale: trup de zeiţă nubilă, catifea din ciocolata amară a nopţii peste care vânturile lăsaseră semnele blestemului de foc, acela care, topind, aduce purificarea. mă priveam în ochiul tău închis ca un cerc, ca o cătuşă în spasmele căreia, metal rece pe pielea fierbinte, mă legasem să fiu miraculos oarbă în … Read more

asemeni nopţilor prinse la încheietură, butoni perfect rotunzi, ca nişte boabe de cuminţi, accesoriu devenit inutil pe o mânecă sfâşiată. asemeni florilor gemene, coborâre în roşul de cireaşă sălbatică, refuzând să devină cercei sau surâs. asemenea cu focul, cel care înalţă dar şi mistuie. azi roşul e stins.   pentru cei care au deschis televizoarele … Read more

existase o vreme în care cuvintele semănau tot mai mult, ori aşa i se păruse ei atunci, cu nişte flori de hârtie care se tot încăpăţânau să râdă în soare. existase o vreme în care mergea pe marginea dintre lumi, pasăre cu aripi de ceară pe care îşi mai adormea uneori toate mirările, toată setea … Read more

când o uşă se închide în urma ta, o alta îşi desface chenarul de lumină, ademenindu-te. şi mergi ca insomniacii prin noapte, ca mereu însetaţii de cuvânt, cei care numai din taina întunericului pot dezlega lumina. o uşă se închide. povestea pe care ai scris-o în noaptea aceea cu sfinţi desenaţi pe crestele cerului va … Read more

dimineaţa mi se rostogoleşte la picioare tăcută. trec prin ea ca orbii cei mereu însetaţi de lumină, cu trupul arc şi totuşi atât de slab. gesturile, prea mult repetate, au în ele ceva mecanic şi străin mie şi parcă sunt desprinsă, dezlipită de mine însămi în timp ce pregătesc cafeaua. o singură ceaşcă, pentru mine, … Read more

recunosc: nu-mi place culoarea roz, nu mi-a plăcut niciodată, mi se pare exagerat de siropoasă. îmi aminteşte de spuma aceea ciudată şi prea dulce, înlocuitoare de frişcă autentică în deserturile copilăriei şi de o glazură pe care eu o numeam “electrică” şi care strica aspectul unei prăjituri, motiv pentru care nu am fost niciodată curioasă … Read more