în alb, inimile…

un ger năprasnic ni se albea în oase, în ora aceea care amuţise plutind indecisă între noi. ca un animal hăituit ea îşi strângea secundele orfane pe sub fusta zdrenţuită, de nu credeam că se mai poate atâta dezvăluire pe pământ. plângeau în noi semninţele uitării ca nişte ghimpi şi prin porţile deschise, ianus trecea … Read more

în noapte

sursa foto: salome el dădu deoparte perdelele care ţineau noaptea cu vârful degetelor. ea zâmbi ca o amforă plină. el privi înapoia lucrurilor, acolo unde începuse de fapt totul, cu un alt zâmbet, aidoma celui de-acum. ea tăcea cu adâncimi de apă în privire. el atinse cu mâna lemnul uscat al mesei pe care lumina … Read more

aproape roz

mai întâi se aleg cuvintele. două câte două, ca nişte batiste uscate de vânt, ele sunt albe şi lipsite de noimă la început, ca nişte păsări orbind cerul. dăm deoparte lacrimile, punem punct emoţiilor care mai dorm leneş şi împăturim frumos, în patru, cuvânt cu cuvânt, silabă peste silabă. un eşafod îşi lungeşte urechile, lanţul … Read more

monocromatica tăcerii

ni se aşează o brumă nouă pe gânduri. şi în sfinţenia pământului este iară un îngheţ peste care, om de lut şi deznădejde, calci obosit. dincolo de fereastră, toamna şi-a dezlegat caii negri întru sălbatică desfrunzire şi-n frigul dintâi al dimineţii, dâre de alb şi de spaimă alungă soarele în ceaşca de ceai. e un … Read more

verde… la drum

mirosea a verde când am plecat. un verde ud, crescut sălbatic pe la ferestre şi printre pietrele care desenau parcă, cu colţurile lor tocite de paşi, un lung şotron. petalele ultimei flori se striveau în lumina filtrată, ca nişte coji fragile din care culoarea începuse să fugă şi pe care orice răsuflare le-ar fi topit. … Read more

albastru ud

pe o bucată de vânt dezlegată din funia ei, pe o cireaşă coaptă în genunchi, mai jos de tivul rochiţei îndelung aşteptate, ca însăşi sărbătoarea primei zile, pe un pumn de capricii, adesea inutile, ca nişte foi răvăşite de-o răsuflare glumeaţă, pe o mie de gânduri ascunse în podul casei, printre lucruri vechi peste care a trecut praful şi timpul, pe toate frivolităţile în spatele cărora ne ascundem frica de a fi găsiţi cu acel sâmbure bun şi orbitor în mână, pe o bancă plină de iluzii, depozite cu dobândă incertă, supusă şi ea inflaţiei. pe un cerc ciobit.

Read more

marți, septembrie

septembrie mi se așează pe genunchi ca o coajă uscată, de pepene. și în liniștea care mă încape îmi amintesc că este iarăși o zi de marți, una ca toate celelalte, dacă aș putea să dezlipesc sezaţia aceea de  tăcere silită care s-a aşezat pe umerii mei. plasture? septembrie îmi râde pe pleoape ca o … Read more

cât era verde.

îmi amintesc acest tablou, parcă de acum o sută de ani: o alee cu castani înfloriți care se înșiruiau mândri înaintea mea, într-o ademenire cu umbre lungi, alunecând cu degetele lor de miere pe sticla sărată a unui alt anotimp. îmi amintesc trupul gol al timpului, eviscerat și împodobit cu nuferii mari, năvod alb din lacuri de amintiri. sau lacrimi.

Read more

măr şi ciocolată amară

mă priveam în braţele tale: trup de zeiţă nubilă, catifea din ciocolata amară a nopţii peste care vânturile lăsaseră semnele blestemului de foc, acela care, topind, aduce purificarea. mă priveam în ochiul tău închis ca un cerc, ca o cătuşă în spasmele căreia, metal rece pe pielea fierbinte, mă legasem să fiu miraculos oarbă în … Read more

la roja… est nuestra!

asemeni nopţilor prinse la încheietură, butoni perfect rotunzi, ca nişte boabe de cuminţi, accesoriu devenit inutil pe o mânecă sfâşiată. asemeni florilor gemene, coborâre în roşul de cireaşă sălbatică, refuzând să devină cercei sau surâs. asemenea cu focul, cel care înalţă dar şi mistuie. azi roşul e stins.   pentru cei care au deschis televizoarele … Read more

apoi. albastru.

existase o vreme în care cuvintele semănau tot mai mult, ori aşa i se păruse ei atunci, cu nişte flori de hârtie care se tot încăpăţânau să râdă în soare. existase o vreme în care mergea pe marginea dintre lumi, pasăre cu aripi de ceară pe care îşi mai adormea uneori toate mirările, toată setea … Read more

despre uşi cu albastru

când o uşă se închide în urma ta, o alta îşi desface chenarul de lumină, ademenindu-te. şi mergi ca insomniacii prin noapte, ca mereu însetaţii de cuvânt, cei care numai din taina întunericului pot dezlega lumina. o uşă se închide. povestea pe care ai scris-o în noaptea aceea cu sfinţi desenaţi pe crestele cerului va … Read more

roşu. în inimă

dimineaţa mi se rostogoleşte la picioare tăcută. trec prin ea ca orbii cei mereu însetaţi de lumină, cu trupul arc şi totuşi atât de slab. gesturile, prea mult repetate, au în ele ceva mecanic şi străin mie şi parcă sunt desprinsă, dezlipită de mine însămi în timp ce pregătesc cafeaua. o singură ceaşcă, pentru mine, … Read more

roz de şobolan

recunosc: nu-mi place culoarea roz, nu mi-a plăcut niciodată, mi se pare exagerat de siropoasă. îmi aminteşte de spuma aceea ciudată şi prea dulce, înlocuitoare de frişcă autentică în deserturile copilăriei şi de o glazură pe care eu o numeam “electrică” şi care strica aspectul unei prăjituri, motiv pentru care nu am fost niciodată curioasă … Read more

error: Content is protected !!