dimineaţa mi se rostogoleşte la picioare tăcută. trec prin ea ca orbii cei mereu însetaţi de lumină, cu trupul arc şi totuşi atât de slab.
gesturile, prea mult repetate, au în ele ceva mecanic şi străin mie şi parcă sunt desprinsă, dezlipită de mine însămi în timp ce pregătesc cafeaua. o singură ceaşcă, pentru mine, cât sunt dusă undeva departe, către un ieri pe care îl crezusem uitat.
mi-e dor de tine şi asta îmi ocupă întreg sufletul. te aştept. mi-e atât de roşu. în inimă.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=Sgk4cIELMHg#t=3s
vin, vin! stai numai să vină vara!
păi a venit deja, draga mea, dacă judecăm după repeziciunea cu care am aruncat cizmele şi-am sărit în sandale!
eee, și tu acuma! n-oi veni chiar din prima zi! hai mai dezroșește-te puțin, acum că ți-am zis c-am să vin
une ai zvarlit cizmulitele? … ca io sunt asa, mai strangator!
muşchetarele, traian? sunt fix în cutia lor, pentru la toamnă. dar nu cred că domnul peşt te-ar aprecia dacă te.ai duce pe baltă cu ele! 😆
numa când sunt în vacanţă să nu vii. în rest… oricând!
ehe, cu asa piese poate agat o pestoaica…
…zise pescarul! 😆
e acolo unde marea se varsa in delta. doar cat se tin de mana si rotesc planetele cu pasii lor. iar daca vor, unul se transforma intr-o pirueta pe care sa o poata dansa celalat.
Soare… as avea si eu nevoie de el. A disparut fara urma…
cum să dispară, simo, tocmai la tine, îţi ţara unde el se naşte şi coboară în mare în fiecare zi?
anowen, promiţi tu că acolo sunt? că ochii mei o să vadă o piruetă devenită îmbrăţişare, eu privind acolo, înspre albastrul mării?
fii bine venit omule printre cuvintele mele. chiar mă întrebau ele, pisicile, pe unde eşti.
aveam şi noi mai multă nevoie de soare şi de lumină pe unde am fost…
dar aţi avut zăpadă, tibi!
Da.. de doua saptamani din mare rasar numai picaturi de ploaie…
hai la noi, sim! e soare și fain… a venit vara sărind peste primăvară!
rata, când sunt în vacanță, nu-s acasă!
deci timp ar fi, dar în deplasare.
la mine ploua de 4 zile…e intuneric si frigutz
. un pic de lumina solara nu ar strica…noapte faina…
“gesturile, prea mult repetate, au in ele ceva mecanic si strain mie si parca sunt desprinsa, dezlipita de mine insami in timp ce pregatesc cafeaua.”
te citisem mai devreme… in tacere, am mers mai departe, insa aceste randuri ma urmaresc precum un deja vu… o tangenta a trairilor…
Rasaritul de soare(caci presupun ca rasarit este daca incepi cu “dimineata”) este superb. M-ar infiora de placere daca soarele ar rasari din ocean dar senzatia vizuala e placuta oricum. Muzica insa, foarte interesanta. Multe pasaje sunt atat de relaxante incat daca inchizi ochii si le asculti simti cum creierul poate atinge starea de relaxare mentala suprema, in care nu te gandesti la nimic. Ati incercat vreodata sa vedeti daca puteti sa nu va ganditi la nimic, dar absolut nimic? Puteti face asta cu puterea mintii.
Va invit pe blogul meu sa cititi un articol referitor la puterea incredibila amintii. Nu are absolut nimic de a face cu yoga sau cu alte culte. Este doar o mica “reteta” de viata scrisa de mine, despre ce minuni putem face cu propria noastra minte. Si va astept cu drag cu comentarii si pareri