caii murgi ai nopţii nu mă aduc la tine. în lumina cea nouă a lunii, presărată cu tăceri smolite, eu trec ţinându-mi în braţe florile de cerneală ale gândului, cele pe care le las în zorii zilei pe câte un pervaz străin, a recunoaştere, a promisiune. prin nopţile grele de somn şi de vis, eu îmi port zâmbetul ca pe un felinar care luminează calea acelora ce se tem că s-au rătăcit în propriul labirint.
pentru tine… miros a flori de liliac strivite în palmele fierbinţi ale amintirii, pentru tine sunt cântecul lăsat la marginea mării, acolo unde, cu toţii am crezut cândva, naivi, că ne putem păstra pentru totdeauna urmele paşilor, pentru tine semăn cu toate psipsinele, hoinarele, pe care toamna cu vânturile reci şi apoase le abandonează în palmele nimănui.
caii albi ai zilei nu mă aduc la tine. în umbra paşilor mei prin zăpadă eu sunt cea mai mică fiică a cuvântului, cel în care mă zidesc de bunăvoie, pentru ca el să dăinuie. prin zilele tivite cu arşiţă pe margini, eu îmi port zâmbetul ca pe o floare pe care numai boabele grele ale lacrimilor neplânse o pot hrăni.
pentru tine eu sunt.. o creangă de cedru, lemnul sacru, cel asemeni luntrei ce duce pe râul timpului toate poveştile şeherezadei, pentru tine sunt piatra albă din carnea căreia se înalţă înspre mâine statuile care ţin pe umeri acoperişul lumii, pentru tine sunt vântul de miazăzi trecând printre filele oarbe ale cărţii, ca o promisiune mereu amânată a unei poveşti.
şi te întreb: dacă m-ai cunoaşte, m-ai găsi?
Tabelul lipseşte, sau s-a-ntâmplat ceva la mine şi nu-l văd?
nici eu nu-l văd…apare întotdeauna un pic mai târziu…
cu ochii-nchişi, cu mîna-ntinsă a-mpăcare,
cu roua-n gene la-nălţat de soare,
cu freamăt de păduri surzit de-aş fi,
te-aş căuta… şi-odată, te-aş găsi…
Pentru tine… mă înclin.
mă refeream la tabel, desigur, dar merge ca şi constatare, ca uns, comentariul de mai sus, întru întâmpinarea eroului din poveste
Îmi place, ca de obicei… )
Te-as cauta pana cand te-as gasi
Buna dimineata, pisic, miauuu in primu si-n primu rand si sa-ti fie inima buna! Da caii sirepi nu te duc? : ))
:
Ia, un oac , da la al narodoi
http://labulivar.wordpress.com/2012/08/27/daca-m-ai-cunoaste/
oac, virusache!
numai caii murgi, se pare!
sunt la un click distanţă, sim!
sărumâna, vero!
ops:
sunt…
risipită de vânt,
margine de stea
aplecată spre gând.
sunt…
călător pe pământ,
mai aproape de dor,
mai închis în cuvânt.
…cu-cu!
soro! o herghelie întreagă aici!
da!
Frumos…am lacrimi in ochi. Nu ma baga in seama……
Cu margarete-n păr lucind a stele,
Te-apleci asupră-mi, ca un gînd frumos,
Tu – călătoare-n visurile mele;
Eu – cronicar al mersului pe jos.
ce frumos… atatea metafore superbe la un loc..
ba da, te bag în seamă, scorpio.
mulțumesc, dor.
ce gând,ce risipire de petale,
mi se pornesc atunci când mă privești,
când mă ajung dorințe, ale tale,
când în căuș de brațe mă așezi
mă tem… mă tem că numai noaptea
cu ale sale plete coborând
mă va privi cu-n colț de stea
cum stau în urma ta… tânjind.
sărumâna, tibi. așa mi-am și dorit să fie!
😆 estee?
eu ce sa mai zic!? de vis..! vis frumos, tare frumos!
te-as gasi, ba bine ca nu, esti doar la un click distanta 😆
m-ai recunoaste tu dintr-o mie, ca esti unica felina cu ochi patrunzatori, asa ca n-ar trebui sa ma chinui eu sa te recunosc. 😆
psi, daca nu gaseste inseamna ca nu cunoaste
cammely, nu zi hop! poate ne vedem toamna asta. nu promit, dar dacă lucrurile se conturează frumos… cine știe!
corect, dunia. absolut corect.
eu te astept cu mare drag
http://drugwash.wordpress.com/2012/08/27/cind-va-fi/
cu aceeaşi bucurie cu care te-am găsit şi eu, carmen! mulţumesc mult.
afli tu dacă ajung, fii sigură! pentru că şi eu vreau să te văd, să cunosc omul bun care mă însoţeşte de doi ani…
acuşi vin, drugwash.
te-ai trezit?
Pentru tine sunt o creangă de cedru.
Eu îmi port zâmbetul ca pe un felinar,
care luminează calea acelora ce se tem că s-au rătăcit în propriul labirint.
Pentru tine miros a flori de liliac.
Eu îmi port zâmbetul ca pe o floare ,
pe care numai boabele grele ale lacrimilor neplânse o pot hrăni.
Pentru tine sunt piatra albă,
din carnea căreia se înalţă înspre mâine statuile,
care ţin pe umeri acoperişul lumii.
Pentru tine semăn cu toate psipsinele, hoinarele,
pentru tine sunt vântul de miazăzi trecând printre filele oarbe ale cărţii,
pentru tine sunt toamna cu vânturile reci şi apoase.
În umbra paşilor mei prin zăpadă,
acolo unde, cu toţii am crezut cândva, naivi,
că ne putem păstra pentru totdeauna urmele paşilor,
pentru tine sunt cântecul lăsat la marginea mării,
pentru tine sunt zilele tivite cu arşiţă pe margini,
pentru tine-s lumina cea nouă a lunii, presărată cu tăceri smolite,
ţinându-mi în braţe florile de cerneală ale gândului.
Pentru tine sunt zorii zilei pe câte un pervaz străin,
strivită în palmele fierbinţi ale amintirii.
Şi toate astea fiindcă tu,
tu eşti cel în care mă zidesc de bunăvoie,
pentru ca tu să dăinui,
lemn sacru,
cel asemeni luntrei ce duce pe râul timpului toate poveştile şeherezadei,
ca o promisiune mereu amânată a unei poveşti,
abandonată în palmele nimănui.
Prin nopţile grele de somn şi de vis,
caii murgi ai nopţii nu mă aduc la tine,
caii albi ai zilei nu mă aduc la tine,
şi te întreb: dacă m-ai cunoaşte, m-ai găsi?
fiindcă, vezi tu?
eu…eu sunt cea mai mică fiică a cuvântului
şi de-asta eu… trec!
Aham… cică.
Ma intreb: e posibil sa te cunoasca in aceasta imensa gradina de misterioase apropieri de cuvinte? Daca te stie… inseamna ca are instincte!
te imbratisez cu drag
sărumâna cita, da e posibil, sunt un om sincer. te îmbrăţişez la rândul meu. mi-e dor de tine, dar sper că eşti bine.