daruri pentru mâine

by

mai întâi trecuse un vânt vesel prin păr, lăsând în urma lui luciri de beteală şi un miros de hârtie glazurată, lipită în inelele unui lanţ ce părea nesfârşit şi pe care se ghiceau încă urmele degetelor mici, de copil. copilul care am fost cândva, cu bretonul sub care se tiveau curioşi doi ochi ca boabele de orez.

în tăcerea zilei niciun gest nu era de ajuns şi nicio şoaptă nu tulbura liniştea de sub clopotul de sticlă. mergeam cu paşi vătuiţi, cu rochia albită pe la tivuri de drum, de poveşti, mergeam căutând ceva anume, fără să ştiu prea bine ce caut, în vreme ce, sub apăsarea paşilor mei, piatra suna stins a zăpadă ninsă nu din ceruri ci din sufletul meu.

dincolo de sticlă simţeam viaţa clocotind furioasă ca o apă ce îşi caută matca, auzeam vocile oamenilor ridicate într-un cor amestecat, rostire fără noimă în căutarea înţelegerii. chipurile lor însă îmi erau ascunse vederii. nu-i ştiam, nu mă vedeau.  eu lipeam mai departe cuvinte, unul de celălalt, aplecată asupra lor şi a mea, închisă în mine. gânduri vechi şi dorinţe uitate îmi răsăreau dinainte, ca şuviţele lungi de păr pe care le alung cu mâna după ureche. nu, nu mai port breton de mulţi ani, iar ochii multe au închis în orezul lor.

mergeam şi lipeam mai departe pe drumul acesta al meu, drum solitar şi la fel de alb ca nesfârşitele zăpezi, cele promise demult, cele care mă uscau cu aşteptarea lor şi mă umpleau de o sete nouă. un drum la marginea lumilor, o fâşie îngustă pe care abia încape un zâmbet şi un pas. pe de-o parte îmi sclipeşte luna, cu vălurile ei tainice, invocând stelele, de cealaltă parte soarele mă priveşte tăcut. eu ar trebui să aleg. nu pot.

pe marginea dintre cele două luni care mă ademenesc şi cărora le aparţin în egală măsură nu există alegere ci un continuu balans care mă poartă înainte, spre cuvânt, înapoi, spre oameni, nălucă purtând chip de om şi tăcere de pisică.

luminile se nasc şi se trec, uşile cândva închise îşi arată burţile goale, liniştea se lasă sedusă de vorbe repezi, eu lipesc mai departe.

o ghirlandă de cuvinte glazurate. darurile mele pentru mâine.

37 thoughts on “daruri pentru mâine”

  5. draga mea, ma alatur si eu lui Vero si iti multumesc pentru ghirlandele de metafore cu care, de cand te-am descoperit, imi hranesc iubirea mea pentru cuvinte.
    Dumnezeu sa iti aduca din noianul lui de daruri pe acelea pe care le doreste sufletul tau pentru a se simti intreg!
    Sa fii luninata de lumina nasterii Lui
    MULTUMESC

  7. spiriduşi? dar i-ai văzut vreodată, anowen? îmi place să cred că, uneori, coboară în labirint şi râd de se aude până la ceruri.

  8. şi odată învăţată, mâna va duce mai departe frumosul, nu-i aşa? e greu, dar ce e frumos are şi miez greu… happy

  11. cita, surpriseops: Dumnezeu să te însoţească în tot ce faci! şi vom mai vorbi până sâmbătă, căci eu vă aştept cu colinde şi gânduri bune… îţi mulţumesc pentru tot.

  12. e randul meu sa-ti multumesc pentru toate cuvintele daruite din suflet, alese sau nu si pentru sentimentele frumoase expuse aiai zi de zi. numai bine, pisic frumos!

  15. Dumnezeu să te însoţească în tot ce faci, tibi! happy şi îţi mulţumesc mult pentru tot ce mi-ai dăruit în acest an.

  21. cea care mulţumeşte sunt eu, rokssana. pentru că mă citeşti şi mai ales pentru că într-o zi ai scris şi tu la duzină… şi de atunci… happy

  23. virusache, virusache… big grin ai văst că renii aveau şnur (ham) alb-roş adică dinamovist? or fi fost câini deghizaţi?

  26. daca nu intelegi ce spun…hm… citeste un mesajel…
    (a plouat peste mine azi de am crezut ca ajung la reparatii nu la autocar. Cesaria o fi facand plimbari desculta in ceruri acum, dar mie tare imi venea sa-i cinstesc memoria colo-sa in ploaie…winking

  29. mie cuvintele tale glazurate mi-au mers la inima
    insfarsit o glazura care nu merge in burtica ca sa ma ingrase 😆
    mai e putin si impletim cozonacii de Craciun, sa ma astepti ca vin cu desaga dupa nuci, mere si colacei si am sa te colind pana ma primesti in casa sa-ti vad braduletul

  31. mitza, spuneam astăzi cuiva care mă citeşte că printre bucuriile mele virtuale din ultimul timp sunt scrierile tale. textul aşa a ieşit, nu l-am ales voit cald, dar poate că sufletul meu se răsfaţă acum, se joacă de-a copilul crăciunului. cred… şi mulţumesc. vin acum să te “văd” ce-ai copt.

  32. cammely, mie colinda ta o să-mi meargă la suflet. şi nu-ţi deschid uşa din prima, aşa cum mi-ar da ghes sufletul, dintr-un singur motiv: ca să mă colinzi mult şi cald şi blând. o desagă plină de nuci, de mere şi de colăcei am pregătit deja numai pentru tine! happy hai, draga mea… ci hai!

  33. frumoase daruri sunt cuvintele tale, emotii impletite in ghirlande, imprastie o lumina calda ce se prinde de suflet !
    multumesc!
    saptamana de dinaintea craciunului sa-ti fie una frumoasa cu bucurii si cu fulgi mari care sa-ti zambeasca alb happy

  35. happy draga mea, îţi mulţumesc tare mult. săptămână bună să fie şi la tine, cu rost frumos! iată că ajungem împreună la al doi-lea crăciun.. happy iar zvonuri de zăpezi au fost ceva-ceva, dar numai pe crestele cele mari. aşteptăm!

  36. agapi, fotografia… pe poveste! recunosc că îmi place şi mie, este o pură întâmplare cum am dat de ea… dar mă bate gândul s-o împrumut de scut, afiş, capcană sau ce-o fi. firul acela roşu din ochelari mă topeşte! big grin big grin big grin

Comments are closed.

error: Content is protected !!