flăcările tale se preling
cu limbile lor iuţi,
ca nişte şerpi alunecând în calea nopţilor…
de-ar fi să mă cauţi, la inceputul fiecărui amurg
pe lespedea goală a gândului mă vei afla:
asemeni orbilor, eu ţin căuşul mâinii întinse
la răspântii de clipe
şi în el am o singură rugă, de început:
învaţă-mă trupul tău.
flăcările mele se dezic adesea de mine
ca într-o uitare a sinelui, alunecare
şi cobor în fiecare zi scara spre iad
căutând raiul din tine
iar când te voi găsi,
cu spatele lipit de inima cerului,
cu inima lipită de a mea,
o sa te rog încă o dată
învaţă-mă trupul tău.
o poveste de septembrie. 
Duamna învăţătoareee, ce-a vrut să zică psipsina cu “învaţă-mă trupul tău” ? 😆
ei Georgiana, parcă n-ai şti că este o vreme în care trupurile vorbesc între ele cu intensitate şi că este musai ca ele, trupurile, să fie la unison…
foarte frumos a scris psi ce a scris…
iti simt singuratatea ca pe o ceasca golita de continut. in josul curbei, spre toarta se mai vede amprenta degetului tau, iar o urma de ruj sta intinsa putin stramb pe buza mea. o gust si-mi simt gustul sangelui. te-am sarutat inainte si stiu ca machiajul tau era pus doar ca sa iti vad lacrimile. nu ca ar fi contat. stiu ca tu desenezi, chiar daca nu mai e loc pentru tablouri. ti le vedeam oricum.
Jaj, tu psi! că de la explicaţiile tale am început să salivez abundent 😆
Tibi, psi nu ştie să scrie altfel decât frumos. Eu o invidiez pozitiv cu toată fiinţa mea!
Ia uite şi la anowen cum scrie!! măăăi, voi vreţi să plesnesc de ciudă?
ops:
Acum serios, anowen, am cetit de cinci ori ce-ai zis, aşa tare mi-o plăcut
jorji, sper că liviu nu se supără, nu? 😆 adică nah, salivează şi tu spre el… şi să ştii că ştiu să scriu şi prost. când am zile seci.
ops: apoi o să-ţi răspund. ok?
tibi, săr-na.
anowen, o să şterg ultima parte pentru că strică frumuseţea comentariului,
anowen, iaca răspuns:
un vând cald ca un zvon de noapte îţi înfăşoară coapsele atunci când cobori şi odată cu ele flăcări mici, mai întâi pe glezne, apoi mai sus, mai lungi, tot mai lungi, până spre inimă. chiar dacă îmi ţin genele aproape adunate, ca penele unei păsări, eu le văd, le recunosc şi pe marmura rece sunt singura haină care te acoperă, eşarfă din flăcări lungi, şerpuitoare, cu care îţi domoleşti setea şi foamea iar şi iar pe tivul nopţii, pe marginea şi începutul ei. un vânt ca de noapte îţi înfăşoară coapsele şi în el toată răsuflarea mea. inima bate şi îi spun să bată mai repede, trupul tău cheamă şi eu spun trupului meu să vină. cum aş putea să nu plâng? în inima nopţii flăcările noastre sunt una.
psi
daca te mai aud ca scrii ce ai spus, ma supar. 😆 poezia e tare. mie mi-a placut. iar randurile de mai sus parca sunt coborate din ea. mi-au ars parul. ala cu diacritice.
geo
saru’ mana.
psi
ce melo ai găsit!
Georgiana
eu n-o invidiez pe psi ci, mă bucur că traduce în nestemate verbale unele gînduri care îmi trec măcar uneori, şi mie prin suflet, inimă şi mai rar, prin cap.
anowen nu mă vei auzi ce scriu niciodată! 😆 gata, mă duc să corectez, nu te mai încrunta la măsuţa ta, te rog.
tibi, muzichia nu am găsit-o, o ascult de azi dimineaţă într-una. ooof, măăăi, uite cum mă faci să spun din casă tot.
ops:
psi
ops: ?
place melo tare mult şi tks! ai văzut cum se ţin cei doi de degeţele ? aşa facem şi noi, de multe ori. vezi că şi eu dau din casă ? ce, e prima dată cînd vă spun cîte ceva ? iubirea este sublimă, de ce te roşeşti ? crezi că eu nu ştiu să
gabi, da pe celălalt blog? 😆 acu serios, am şi eu zile când nu-mi iese cum aş vrea, pe cuvânt.
tibi, da, este. va trebui să scriu o dată cântecul ăsta, aşa mai pe îndelete. nu de iubire roşeam ci pentru că am recunoscut că ascult asta obsedant…
mno psi, atunci aştept cuminţel să-l scrii aşa cum numa tu ştii, pe domnul cîntec.
tibi, nu promit curând. acu doar ce-mi vine să dansez. 😆
yammi, dar frumos va mai completati voi in imagini pe aici. mi-a tremurat inimioara,am mai citit o data sa pot respira adanc frumusetea. sa fiti iubiti!
calc incet sa nu dispara vraja…
mai râmâi redsky, frumuseţea o să ţină mai mult, dacă suntem mai mulţi. iar vraja, vraja este în palmele noastre şi în cuvânt.
Bine te-am regasit! Si aici e frumos la tine.
Te voi vizita cu drag si in noua casuta.
Fermecator.
n-o sa mai repet ce-au spus si altii mai sus(au spus mult mai bine decat asi putea spune eu acum) – o sa remarc doar pasajul ce m-a impresionat cel mai mult.
“şi cobor în fiecare zi scara spre iad
căutând raiul din tine”
felicitari!